CRACIUN FERICIT si LA MULTI ANI!!!

Multumesc tuturor pentru toate scrisorile, mesajele si darurile voastre,
va simt aproape si pentru mine inseamna enorm de mult acest lucru,
va urez din toata inima multa sanatate, bucurii, sa va bucurati de cei dragi si sa fiti fericiti!!!

CRACIUN DE VIS, ed.III, 2011

comunicat/invitatie:

- TEATRUL DRAMATIC "FANI TARDINI" GALATI-
- CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI -
& Ansamblul "ESTRADA COPIILOR" CCSG

organizeaza spectacolul anual, special pregatit pentru voi:

CRACIUN DE VIS, ed.III,
"IL IUBITI PE MOS CRACIUN???!!!"

dacaDA,
va asteptam luni 19 decembrie 2011, orele 17.00 la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galati ,
sa vizionati un spectacol magic unde va veti intalni cu Mos Craciun si personaje de poveste!!!


Instructori/coregrafi:
* Andreea IGNAT - solist,instructor coregraf clasele de canto&dansuri
* Mariana ONOFREI - instructor clasele pian&acordeon
* Lidia GHENEA - instructor coregraf clasa balet

Prezentator: Angela BACIU - scriitor, cons.cult.CCSG

Ii invitam pe cei mici, dar si pe cei mari sa petrecem sarbatorile impreuna!!!!

Primiti acest DAR DE MOS CRACIUN din partea CCSG pentru toti galatenii, brailenii si toti ce ce se vor afla de sarbatori pe meleaguri dunarene,

intrarea va fi libera!!!

Dir.Teatrul Dramatic: Vlad VASILIU
Dir.C.C.Sind.Gl: Ovidiu Ioan MANOLE

detalii si pe:http://casasindgalati.blogspot.com/
http://estradacopiilor.blogspot.com/
http://www.fanitardini.ro/

cat si pe paginile de facebook!!

Multumirile noastre:
* “DIVINO CLUB” GALATI
* "GALMOPAN S.A." GALATI
* "HELLO CUKY'S" GALATI

cat si presei: Viata libera, Monitorul de Galati, Ziarul Realitatea, Vox Tv, Express Tv, Rtv, Antena 1 Galati-Braila, portalul Fel de Fel, s.a.
(afis "adquest image")
***
Uram tuturor colaboratorilor nostri, voluntarilor, prietenilor si colegilor din presa, traditionalul:
"LA MULTI ANI FERICITI !!!"
Echipa C.C.Sind.Gl.

ABSINTH - Expozitie de fotografie

Comunicat de presa:
* seara de fotografie*

VERNISAJ EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE

“ABSINTH”

Cu ocazia sarbatorilor de iarna va invitam sa vizitati o noua expozitie de fotografie.
Vino miercuri 14 decembrie 2011, ora 19.00 la CCSG, et.I pentru o intalnire cu autorii:

SIMONA ANDREI si SERBAN TUDOR

Organizatori:
* CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
Departamentul Cultural Artistic & Cenaclul “Ion Chiric”

Dir.CCSG: ec.Ovidiu Ioan Manole


* proiect in colaborare cu “atelierele de creatie ale poetei angela baciu”

Expozitia cuprinde 40 de lucrari asezate sub semnul senzualitatii bizarului
Fotografiile sunt alb-negru si color, lucrate in sistem digital, dar si pe film in maniera clar obscurului.
Se intalnesc: portretul, abstractul, conceptualul, colajul intr-o atmosfera de…experiment.

Perioada expozitiei: decembrie 2011/ianuarie 2012
La finalul expozitiei, fotografiile pot fi achizitionate, pentru detalii se ia legatura cu autorii.

Vernisajul se va incheia cu o agapa cu iz interbelic;
va asteptam cu un ceai fierbinte si un strop…de absint sa petrecem sarbatorile impreuna !!!
•puteti veni cu manusi glase si joben…vom fi intre prieteni!!! ne vom simti ca in vremurile de altadata!!!

Coordonator proiect: Angela Baciu - scriitor,cons.cult.
Multumim presei, colaboratorilor, voluntarilor si tuturor prietenilor.
(afis: Serban Tudor)

"Absint: iubirile-furii, iubirile-asteptari, umbrele-taceri.
Un dram de nebunie si neconventional in fotografie." (Simona ANDREI)

"Absint: sa deschizi usa verde, te asezi pe un scaun in balconul vechi undeva intr-un colt uitat de lume.
visele tale incep sa roiasca, se tin de maini si zboara precum fluturii. inchizii ochii si sorbi din licoarea verde,
pasiune inflacarata fara limite, interzisa. ne asteapta o noapte lunga. ameteala dulce-amarui plina de pacat...ei da, licoarea verde ne invaluie
incet-incet, suntem in aceeasi fotografie..." (Angela BACIU)
***

= SIMONA VALENTINA ANDREI =

- Studii: Facultatea de istorie, Filosofie, Teologie, specializarea Filosofie, Universitatea “Dunarea de Jos” , 2007, Galati
- Premii: - Salonul National de Fotografie “Dan-Mihai Calinescu” Craiova 2008, premiul I sectiunea “Portret”
- Activitate in domeniul fotografiei:
- Salonul de vara, expozitie colectiva, iunie 2007, Galati
- Salonul National de Arta Fotografica Muntenia – Mileniul III, Campina 2007, editia a IV-a
- A XII-a Bienala a Salonului National de Arta Fotografica “Eva” Slatina decembrie 2007
- Salonul de iarna, expozitie colectiva, ianuarie 2008, Galati
- Expozitie personala “Dor de Eva”, februarie 2008, Galati
- Salonul National de Arta Fotografica – editie jubiliara, organizator Foto Club “Mircea Faria”, Craiova 2008, editia XXV
- Lucrari publicate in albumul On Exposure, Suedia, editia 2008 si 2009.
- Membru debutant AAFR, ianuarie 2009
- Salonul de iarna, expozitie colectiva, februarie 2009, Galati
- Membru al Fotoclubului Dunarea de Jos, mai 2009, Galati
- Expozitie personala “Cusca”, iunie 2009, Galati
- Lucrari acceptate la Salonul International de Fotografie Sibiu 2009
- Expozitie personala „ Semn de apa”, ianuarie 2011, Galati
- Expozitie personala „Semn de apa”, iunie 2011, Craiova
***

= SERBAN TUDOR =

Studii:
Actualmente: Doctorand, anul IV de studii doctorale in cadrul Universitătii de Arte si Design Cluj Napoca, inscris in anul 2007 cu lucrarea cu titlul : ‘’Social și estetic în Banda Desenată”.
Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca , Programul de Studii Universitare de Master, departamentul Grafica in perioada 2005-2007
Examen de Disertatie sesiunea iunie 2007
Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca-sectia Grafica Sevalet Promotia 2005
Bursa de studiu Socrates-Erasmus-februarie-mai 2005 Ecole Supérieure des Beaux-Arts de Cornouaille-Quimper-Franţa
Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin”- Galaţi -sectia grafica-promotia 2001

Colaborari:
1. 15-31 mai, 15 septembrie-15 octombrie 2011 “Cusca” si “Evadarea” cu miscarea Athanor- Muzeul de Arta Vizuala Galati
1. 03-05 iunie 2011 participarea la “ACU fest”- Festivalul de arta si cultura urbana Galati cu o lucrare de graffiti si o lucrare din cadrul gruparii Athanor cu expozitia “Cusca”
2. 01 august-15 august 2010 tabara de creatie ecologica “Alandala” grupul Athanor-Muzeul de Arta Vizuala Galati
3. Membru stagiar in Uniunea Artistilor Plastici Romania , Filiala Galati, sesiunea iunie 2009- 20104. Saatchi&Saatchi Romania-20 noiembrie 2006-15 ianuarie 2007: ca Ilustrator
5. British Council Cluj-Napoca-noiembrie 2004 Work-shop:Centenar Screen-Printing
6. Casa de Cultura a Studentilor Cluj-Napoca : realizare afis in cadrul festivalului Student Fest 2002-2003

Activitati Expozitionale:
2011 octombrie-noiembrie-“Salonul anual de desen” UAPR –Muzeul de Arta Vizuala Galati
2011 24 mai-03 iunie –“Cusca”- Galeriile UAP N. Mantu Galati-expozitia gruparii Athanor
2010 13 decembrie -21 ianuarie 2011 “Salonul de Iarna” UAP N. Mantu Galati- expozitie de grup
2010 13 septembrie -09 octombrie “Salonul de Toamna” UAP N. Mantu Galati-Braila - expozitie de grup
2010 august-septembrie „Saloanele Moldovei” Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacau – Muzeul de Arta- editia a xx-a-expozitie de grup.2010 01 august-15 septembrie “Alandala” grupul Athanor-Muzeul de Arta Vizuala Galati-expozitie de grup – Participare cu lucrarea Omagiu lui Peyo,W. Disney si O. Tezuka
2010 iulie-“Atelier 35”-expozitie de grup –Galeriile Alfa Bacau.
2010 26 iulie – 07 august “Salonul National de Arta Satirica” UAP N. Mantu Galati-expozitie de grup organizata de Florian Doru Crihana
2010 15 iunie “Eminsciana”–Galeriile UAP N. Mantu Galati-expozitie de grup
2010 1 iunie – organizarea expozitiei de grup a studentilor Facultatii de Arte sectia pictura Universitatea Dunărea de Jos intitulată “Tehnicile Gravurii”-Mon d’art Galati
2009 16 noiembrie -05 decembrie “Salonul de Iarna” UAP N. Mantu Galati- expozitie de grup
2009 august “Motion E-Motion”-Galeriile UAP N. Mantu Galati-expozitie personala
2009 august-septembrie-octombrie „Saloanele Moldovei”, expozitie de grup organizata la Chisinau , respectiv Bacau-expozitie de grup.2009 07 iulie “Atelier 35”-expozitie de grup –Galeriile Alfa Bacau.
2009 aprilie “Aţa” grupul Athanor-Muzeul de Arta Vizuala Galati-expozitie de grup
2008 noiembrie “V”-Mon d’Art Galati-expozitie personala
2008 septembrie “Pana acum…”-Muzeul de Arta Vizuala Galati-expozitie personala
2007 “Film de scurt metraj si fotografie digitala”-“Xfuture Galerry” Sibiu-expozitie de grup
2005 participare la expozitia tematica de grup“Scene D’interieure 2” organizata de Ecole Supérieure des Beaux-Arts de Cornouaille-Quimper Franta-pentru studentii din anii terminali
2004 British Council Cluj-Napoca-participare expozitie “As Is When”
2004 septembrie “Obscurity”-Mon d’Art Galati-expozitie personala
2004 aprilie “Liturgical”-Mon d’Art Galati-expozitie personala
2003 martie “Blacky & Pinky”-Art Caffé Sibiu-expozitie personala
2001-2002-2003-2004 “Student Art”-Muzeul de Arta Vizuala Galati-expozitie de grup

Premii:
2001 Olimpiada Nationala de Arte Plastice Arad-Locul II Grafica; Mentiune-Desen
2000 Olimpiada Nationala de Arte Plastice Tulcea-Mentiune Grafica; Locul III Desen
1999 Olimpiada Nationala de Arte Plastice Craiova-Locul I Grafica
1999 Concursul national “Gh. Naum” Braila-Premiul II
1996 Concursul International Japonia “Save The Earth!”-Preserve the Beautiful Oceans, Skies, Forests for the 21th Century-Locul IV
1996 Concursul national “Icoana din sufletul copilului”-Locul I
Hobby: Banda Desenata, Comics, Manga, Film de animatie, Science Fiction
Apariții in ediții de specialitate:
2011 Dicționarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova , 1800-2010, Editura Art XXI2009 “Un secol de arte frumoase in Moldova ” vol II- Valentin Ciuca, Editura Art XXI,

VA ASTEPTAM SI VA URAM
"LA MULTI ANI!"

Spectacolul "DIVERSITATE"

Urare de sarbatori!

Incep sarbatorile de iarna, va urez tuturor prietenilor mei, colaboratorilor si voluntarilor dragi, sarbatori minunate, sa va bucurati de cei dragi, sa vina Mos Neculai in ghetute, sa aveti un bradut bogat si colorat si sa vi se indeplineasca toate gandurile!!!!

Tuturor, va multumesc!

"LA MULTI ANI!!!!!"

Concert caritabil "Jazz&tango Forest Time "

Există și căi distractive pentru a da o mână de ajutor la creșterea de păduri, de aceea luni, 5 decembrie, facem o cântare jazz pentru Pădurea Copiilor!

"Jazz&tango Forest Time" este un concert caritabil pentru copăceii ce vor fi plantați în primăvara următoare în locația Pădurea Copiilor.

Vino alături de:

Luiza Zan și Edi Jak Neumann(saxofon, sampler) ZNE - the Zan/Neumann Ecuation
Irina Sârbu și Alex Man - chitara
Jezebel și Puiu Pascu - claviaturi
Tudor Anghelescu - chitara

pentru a asculta muzica faină și susține viitoarea pădure pentru copii.

Pe lângă jazz, pentru cei care vor să danseze, avem lecție de tango din partea Școlii pentru dezvoltare culturală Magisteria și demonstrații de tango din partea școlilor „Lucian și Monica” și „Casa de tango”.
Plus mici surprize sub forma unei silent auction cu obiecte hand-made și o tombolă.
Toată distracția va fi în "Spice Club".

Mai multe despre Pădurea Copiilor aflați aici
http://www.viitorplus.ro/Pdurea-Copiilor--227
http://irinasarbu.ro/
mult succes!!!!

1 DECEMBRIE 2011

"LA MULTI ANI!!!!!!"

"LA MULTI ANI!"

de Sf.Andrei!!!

Invitatie la teatru: Tango, monsieur? de Aldo Lo Castro

Comunicat de presa

Teatrul InDArt va invita
pe 4 decembrie 2011 ora 20:00, la Tabiet Caffe sa vedeti comedia

Tango, monsieur? de Aldo Lo Castro

Comedia este in stilul pieselor bulevardiere franceze si a unor autori precum Pierre Chesnot. O tragedie comica in care patru femei convocate la vila aceluiasi domn, in aceeasi zi si la aceeasi ora, se simt tradate in dragoste si hotarasc sa se razbune pe Don Juanul necredincios, sufocandu-l literalmente cu dragostea lor.

Regia: Bogdan GAGU

Distributie: Silvia Gagu, Alecsandra Timofte, Adriana Gulutanu, Andreea Maletici, Alin Brancu, Catalin Stelian, Ciprian Nicolae.

Aranjamente muzicale: Dan Simion
Costume/Machiaj: Roxana Lazar
Scenografia: Razvan Plaiasu
Coregrafia: Lucian Stan
Durata: 75 minute

Directorul Teatrului InDArt: Dan Simion

Parteneri: port.ro, Radio România Cultural, RadioProDiaspora, Star Press, 24FUN, BRENNTAG

TEATRUL INDART - www.indart.ro
Caffe TABIET – www.caffetabiet.ro
str. Avrig nr. 29, sect. 2, Bucuresti

INTRAREA 20 lei
LOCURI LIMITATE!!!!
REZERVARI la nr de telefon: 0728.657.595
mult succes!

Interviu cu scriitoarea NORA IUGA in revista ELLE

detalii pe:

http://www.elle.ro/ELLE

Sarbatorile Galatiului 2011

detalii pe:

http://kissfm.ro/blogs/galati/2011/11/27/kiss-fm-va-invita-la-sarbatorile-galatiului-2011-30-noiembrie-si-1-decembrie-doua-zile-de-concerte-incendiare-pe-scena-de-pe-faleza-superioara-a-dunarii-zona-parc-viva/

Spectacol: "MUZICA DE-A NOASTRA"

Lume Lumeeeee!
Haideti si va bucurati de Ziua Romaniei la "Cafe Godot" alaturi de Marius Mihalache Band si Irina Sarbu!

"Lelita Ioana", "Marie si Marioara", "Unde e Targovistea", "Tudorito, Nene", "Bun ii vinu ghiurghiuliu", "Of ,inimioara", "Ionel, Ionelule", "Trenule masina mica", "Sanie cu zurgalai", "Ciuleandra", "Lelita carciumareasa", "Casuta noastra", "Aseara vantul batea", "Ce se-aude mai neicuta"....,sunt doar cateva dintre melodiile care va vor incanta urechile si sufletele intr-o atmosfera autentic romaneasca de petrecere!

Va asteptam cu drag!!!

Spectacol de Sf.Andrei la Casa de Cultura a Sindicatelor Galati

comunicat / invitatie:

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
Departamentul Cultural Artistic

va invita la un eveniment special organizat pentru voi:

"SPECTACOL DE Sf.ANDREI"

va asteptam in data de 30.11.2011, ora 11.00
in foaierul C.C.Sind.Gl

instructori: Andreea IGNAT & Mariana ONOFREI
prezentator: Angela BACIU

Dir.C.C.Sind.Gl: ec.Ovidiu Ioan MANOLE

invitati speciali: micutii si marii artisti de la Ansamblul "Estrada Copiilor"

intrarea libera!
Veniti sa incepem sarbatorile de iarna impreuna!!!!

Bucuresti-New York-Rio de Janeiro II

Spectacolele lunii noiembrie 2011 la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galati

tuturor vizionare placuta!

detalii pe site-ul teatrului:
http://www.fanitardini.ro/program.html

Targul International GAUDEAMUS, 2011

Târgul Internaţional GAUDEAMUS - Carte de învăţătură, ediţia a 18-a se desfăşoara în perioada 23 - 27 noiembrie 2011 la Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti.

detalii si pe:
http://www.gaudeamus.ro/ro/international/

George ALMOSNINO - in memoriam, 2011

Pe data de 24.11.1994 s-a stins din viata poetul George Almosnino - sotul poetei Nora IUGA (Eleonora Almosnino) si tatal balerinului si maestrului de balet Tiberiu Almosnino.
Opera:
- "Laguna" (1971)
- "Nisipuri miscatoare" (1979)
- "Omul de la fereastra" (1982)
- "Poeme din fotoliul verde" (1984)
- "Marea liniste" (1995) postum

poeme:

Niciodata nu am stiut

serile acestea lungi cand nimic nu se intampla
sub tacutul plafon sub fixitatea la fel de tacuta a orizontului
serile acestea senzoriale inchise si triste de parca stau
intr-o cutie una din acele mari cutii de carton din camera mea
serile acestea statice triviale monotone si dezolante
niciodata nu am stiut de unde apar de unde pot veni
serile acestea inselatoare niciodata deslusite aproape eterne

Ecoul vechilor serate

sub memorie miros de feriga
reprosuri tarzii ale unor titere sparte
mama mea tanara avea o masina de tocat
cu pasi de dans se apropia ceata de groapa gradinii
prin somn radeam el era mai mare decat mine
toti erau mai mari mancam agrise
ura incretita in cerul gurii si mai departe
ecourile acelea dezordonate circumvolutiile
unui creier care se straduia sa petreaca.

Siesta in cartierul dupa-amiezelor linistite

las lucrurile sa pluteasca
nimeni nu ma cunoaste stau si mananc dropsuri
mi se scurge saliva la marginea buzelor
aleea este goala apare o bicicleta
pe ea un magar cu o lalea in gura
se indeparteaza din ce in ce mai rarefiat
ma intind pe banca sant un plumb rosu
mic si neinsemnat ca soarele
apare si o pisica ce-mi contempla fericirea
zarindu-ma acolo o nimica toata

* "Oricum, cand va parasi "politica literara" in favoarea abordarii efective a literaturii care se scrie astazi in Romania, critica noastra, ma repet, "de specialitate", va avea surpriza sa descopere in George Almosnino pe unul dintre cei mai profunzi si expresivi poeti ai contemporaneitatii" (Liviu Antonesei)

* "George Almosnino e un bizar Belikov, "omul in cutie" cehovian, care isi transpune mania intr-un acut lirism" (Ghe.Grigurcu)

* "As spune ca tot ce scrie acest tulburator poet despre orasul sau - oras prieten sau dusman, slavindu-si ori tradandu-si poetul, facand ce-i vine si ce are chef -, tot ce imagineaza in acest spatiu familiar e remarcabil" (Florin Mugur)

(selectie publicata cu acordul poetei Nora Iuga)

invitatie lansare de carte:

lectura Mircea Petean

Biblioteca Metropolitana Bucuresti,
22 noiembrie 2011,
lectura - invitat: poetul Mircea Petean
moderator: Angela Baciu

multumesc Bibliotecii Metropolitane Bucuresti pentru buna colaborare in proiectele realizate impreuna si tuturor celor prezenti la eveniment, prietenilor si presei.

Colocviul "Ion Petrovici"

CASA DE CULTURĂ A MUNICIPIULUI TECUCI
P R O T O E R I A T E C U C I

o r g a n i z e a z ă

Colocviul anual de filosofie ,,Ion Petrovici”
ediția a VI-a
25 – 26 Noiembrie 2011


C O M U N I C Ă R I


• VINERI 25 Noiembrie, ora 17,oo – Sala de conferințe a Protoeriei

- Prof. Ionel Necula - ,,Specificul neamului românesc de la Emil Cioran la Mircea Vulcănescu”
- Prof.univ.dr. Ștefan Munteanu - ,,Nae Ionescu în memoria lui Mircea Vulcănescu”
- Prof. dr. Isabela Vasiliu Scraba -,, M. Vulcănescu în căutarea lui "hieros topos", a locului fără loc”
- Prof.dr. Adrian Michiduță - ,,Mircea Vulcănescu- metafizician și istoric al filosofiei”
- Lansare de carte - Mihai Uță: ,,Mose Maimonide” (coordonator Adrian Michiduță)


• SÂMBĂTĂ 26 Noiembrie, ora 10,oo- Sala de conferințe a Protoeriei

- Prof. Radu Vladimir - ,,Mircea Vulcănescu despre literatura unei generații. Aprecieri, opinii, controverse”
- Dr. Marius Oprea-istoric - ,,O paradigmă a securității: Nu ne răzbunați!”
- Lansare de carte – Ionel Necula: ,,Ion Petrovici. Recurențe”
- Lector univ. dr. Ion Cordoneanu - ,,Filosofia creștină la Mircea Vulcănescu”
- Decernarea Premiului ,,Ion Petrovici”
- Lansare de carte - ,,Alexandru Mironescu un mărturisitor al ortodoxiei” (coordonatori: Adrian Michiduță și Viorel Burlacu;
moderator: Viorel Burlacu)
va asteptam!

The Lady and the Sax cu Irina Sarbu

foto: Angela Baciu si Irina Sarbu, Bucuresti, 22 noiembrie 2011, Hanu Berarilor

iti multumesc mult, draga Irina, pentru minunata seara, esti un om deosebit si te felicit pentru tot ce faci, iti sunt alaturi cu drag.
***

Pentru cei ce iubesc muzica o noua invitatie:


The Lady and the Sax cu Irina Sarbu
Vineri, 25 noiembrie, ora 20.30 - Restaurant Sangria

Pe 25 Noiembrie, orele 20.30 Restaurantul Sangria te poarta intr-o calatorie muzicala de neuitat cu "Lady and the sax",
intr-o editie speciala din seria "Sangria Dinner Sessions",
o serie de evenimente inchinate gastronomiei, spectacolului si bunului gust.



Restaurantul Sangria ti-a pregatit un recital de exceptie din partea unui band extraordinar,
ce imbina vocea suava a Irinei Sarbu, magia acordurilor de pian ale lui Marius Vernescu si finetea saxofonului lui Bogdan Roman.



Cu o voce sensibila si delicata, tanara solista de jazz Irina Sarbu reuseste de fiecare data sa-si impuna timbrul personal in interpretarea proprie a unor cunoscute piese din vastul repertoriu pe care il arbordeaza.


De cealalta parte, avand si ei de partea lor efervescenta creativa, Marius Vernescu, un exceptional pianist de muzica pop si jazz, sustinand numeroase recitaluri pe scena unor spectacole si festivaluri nationale si internationale si Bogdan Roman, avand un saxofon vrajit cu care te trimite inapoi in timp.


Vineri, 25 Noiembrie, cu incepere de la ora 20.30, traieste o seara pe ritmurile care au scris istoria muzicii la "Lady and the sax",
un eveniment din cadrul "Sangria Dinner Sessions".




Restaurantul Sangria - un alt fel de entertainment
Vineri, 25 noiembrie ora 20:30
Str. Caderea Bastiliei 78

Informatii si rezervari la tel 021 211 22 76 si 0722 510 583
office@sangria.ro
www.sangria.ro
Pentru confirmari presa: office@sangria.ro
Booking, planning & communication
made by Stelian Milu stelian@steluparalelu.ro







draga Irina, mult succes!

Ziua Internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeii

Comunicat de Presa
ZONTA CLUB GALATI
23.11.2011

Zonta Club Galati, membra a Zonta Club International,
marcheaza ziua de 25 noiembrie care reprezinta "Ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeii",
printr-un seminar cu tema: “Combaterea violentei impotriva femeii”

Evenimentul va avea loc la Club Elite, Complexul "Potcoava de Aur", Galati
Data si ora: vineri, 25 noiembrie, 2011, ora 17.00
Printre invitati vor fi prezenti si Oreste Teodorescu, Jaber Ahmed, dr. Marinescu Cornel Alexandru

Presedinte,
Av. Corina Drujescu

va asteptam!

seara de dor. ceata nu ma lasa sa vad cerul sa vad dunarea e liniste inchid ochii nici somnul nu vine.
astept sarbatorile...

Music Hall si cabaret

sursa afis: facebook

Poetul Mircea Petean la Biblioteca Metropolitana

marti 22 noiembrie 2011, ora 16.00
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=590&catId=355&c=1

IRINA SARBU & PUIU PASCU la "Hanu Berarilor"

Jazz in acorduri interbelice
marti 22 noiembrie 2011, ora 20.00


mult succes!

"Viata la varsta a III-a" conferinta la Biblioteca Metropolitana

21 noiembrie - 21 noiembrie 2011
Sediul Central – Sala Mircea Eliade | Conferinţă

VIAŢA LA VÂRSTA A III-A


Program:

•Dezvoltarea Reţelei Naţionale de CĂMINE pentru Seniori
•Cum putem să rămânem cetăţeni activi ai comunităţii locale
CETĂŢENI ACTIVI – COMUNITATE PUTERNICĂ

Prezintă: Elena VÂNEAŢĂ, preşedinte A.D.P.R.

Parteneri: Asociaţia pentru Drepturile Pensionarilor din România (A.D.P.R.)
Ora: 11:30
Intrarea liberă
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=550&catId=355&c=1

Gala poeziei romane contemporane, Ed.I, 2011

site U.S.R:

http://www.uniuneascriitorilor.ro/02-11-2011-gala-poeziei-romane-contemporane-editia-i/

Zilele MONICA LOVINESCU, Suceava, 2011

In zilele de 17, 18 si 19 noiembrie 2011, se deruleaza la Suceava a cincea editie a "Zilelor Monica Lovinescu" si decernarea "Premiului National Monica Lovinescu si Virgil Ierunca."
Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, celebri disidenti anticeausisti, scriitori, jurnalisti, aparatori ai democratiei si drepturilor omului au revenit acasa, la Falticeni, in cripta criticului Eugen Lovinescu, in 2008, dupa plecarea la cer a Monicai.

Programul Zilelor Monica Lovinescu are target de cultura, educatie, participare si responsabilizare pentru valorile literare, ale memoriei si ale democratiei, pentru lupta antitotalitara si pentru dezvoltarea constiintei civice.
Participarea elevilor, studentilor, jurnalistilor, universitarilor, profesorilor, intelectualilor si a politicienilor interesati de apararea democratiei este de dorit.
In 2011, Vaclav Havel implineste 75 de ani, Paul Goma 75, Gheorghe Grigurcu 75, Norman Manea 75, Milosz 100, Michnik 75, Mihai Sora 95...
Sa ne amintim ca aceste personalitati au reprezentat, alaturi de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, precum si atatia altii, varful de lance al apararii valorilor democratiei si ale libertatii.
Discursul libertatii si al democratiei se invata si se transmite mai departe prin memorie si educatie.

Din Program:

- Joi, 17 noiembrie, de la ora 10, in Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei, are loc un seminar despre Vizual si manipulare. Discursul Artei, al Propagandei, al Kitsch-ului si al Democratiei.

Coordonatori Conf.univ.dr. Ionel Corjan, scriitoarea Angela Furtuna si pictorul Catalin Chifan.

- Vineri, 18 noiembrie, de la ora 10, apoi de la ora 14, in Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei, au loc doua sesiuni de comunicari sub egida ELITE SI DEMOCRATIE.

Intre moderatori, Conf.univ.dr. Florin Pintescu, cercetător Dan Draghia.

- Vineri, 19 noiembrie, la Cimitirul Gradini-Tampesti din Falticeni, la ora 10, la cripta criticului Eugen Lovinescu, se vor evoca personalitatile inhumate acolo (intre care Monica Lovinescu si Virgil Ierunca) si se va oficia o ceremonie.

Va asteptam sa asistati, dar si cu eventuale interventii,

ZILELE MONICA LOVINESCU
Ediţia a V-a
Suceava – Fălticeni, 17-19 noiembrie 2011

Premiul Naţional
„Monica Lovinescu – Virgil Ierunca” 2011

DIN AGENDĂ:

- 17 noiembrie, Biblioteca Bucovinei: ora 10 –
Seminar: VIZUAL – PROPAGANDĂ – KITSCH – DEMOCRAŢIE
-
- 18 noiembrie, Biblioteca Bucovinei: ora 10-12, ora 15-18
Seminar: ELITE ŞI DEMOCRAŢIE

- 19 noiembrie, Fălticeni, Cimitirul Grădini-Tâmpeşti, ora 10:
Cripta Eugen Lovinescu – Un capitol de istorie şi de cultură românească

Organizatori:
Consiliul Judeţean Suceava - Biblioteca Bucovinei
IICCMER
Radio Europa Liberă
Societatea Română de Radiodifuziune
Grupul Editorial Humanitas
Librăriile Alexandria
Departamentul de Ştiinţe Umane şi Social-Politice – Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava: Catedra de Filozofie şi Catedra de Istorie
Primăria Fălticeni
Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iaşi

Angela Furtuna
Coordonatoarea Zilelor Monica Lovinescu Editia a V-a , 17-19 noiembrie 2011

Premiul Cartea anului 2011

Potrivit unui comunicat de presa, miercuri, 23 noiembrie 2011, orele 19:00, Clubul Prometheus găzduieşte festivitatea de decernare a Premiului CARTEA ANULUI 2011.

Premiul, în valoare brută de 10.000 RON, acordat de revista România literară cu sprijinul Fundaţiei ANONIMVL, va fi decernat de către juriul format din Nicolae Manolescu – preşedinte şi redactori ai revistei “România literară”.

Volumele nominalizate pentru acest premiu sunt:
· “Opera poetică”, Fernando Pessoa, în traducerea lui Dinu Flămând (Editura Humanitas Fiction)
· “Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului”, Marta Petreu (Editura Polirom)
· “unelte de dormit”, Ioan Es. Pop (Editura Cartea Românească)
· “Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial”, Eugen Simion (Editura Princeps Edit).
· “Viata lui Kostas Venetis”, Octavian Soviany (Editura Cartea Românească),
· “Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române”, Mihai Zamfir (Editura Cartea Românească).


Câştigătorii ediţiilor anterioare ale Premiului CARTEA ANULUI:

Premiul Cartea Anului 2002: Gabriel Liiceanu – “Usa interzisa”, Editura Humanitas.
Premiul Cartea Anului 2003: Monica Lovinescu – “Jurnal III”, Editura Humanitas.
Premiul Cartea Anului 2004: Colectivul de traducatori, coordonat de Cristian Badilita, pentru traducerea primelor 2 volume din biblia “Septuaginta”, Editura Polirom.
Premiul Cartea Anului 2005: Florina Ilis – “Cruciada copiilor”, Editura Cartea Românească si Andrei Cornea – “Cind Socrate nu are dreptate”, Editura Humanitas.
Premiul Cartea Anului 2006: Florin Turcanu - “Mircea Eliade. Prizonierul istoriei”, Editura Humanitas.
Premiul Cartea Anului 2007: Mircea Cărtărescu - “Orbitor” (vol.III), Editura Humanitas, Bucureşti.
Premiul Cartea Anului 2008: Eugen Negrici – “Iluziile literaturii române”, Editura Cartea Românească.
Premiul Cartea Anului 2009: Varujan Vosganian, “Cartea şoaptelor”, Editura Polirom.
Premiul Cartea Anului 2010: Ion Vianu, “Amor intellectualis”, Editura Polirom.

sursa: http://poetic.ro/archives/1917?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+poetic%2FRlXa+%28poetic%29

Comunicat: Nora IUGA la Brasov

Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov,
Editura şi Fundaţia „Arania",
Grupul de litere-sunete-şi-culori „Caii verzi de pe pereţi”
organizează

marţi, 15 noiembrie 2011, ora 17,00
la Muzeul Casa Mureşenilor, Piaţa Sfatului nr. 25,
o întâlnire extraordinară cu

scriitoarea NORA IUGA

Invitaţi : violonistul Valentin Şerban
pianista Liliana Iacobescu


Moderatori: Adrian Munteanu şi Laurenţiu-Ciprian Tudor

tuturor mult succes, va fi o seara minunata!

asteptam mereu clipa aceea care nu mai vine. noiembrie cu soare. n-am fugit niciodata din fata durerii, mi-am acoperit ochii, nu si inima. n-am urlat, n-am cerut, am vrut am vrut ...linistea, uimitor cat de putin ne dorim!

nu mai e timp...

astazi m-am gandit din nou la moarte. ma gandesc cu seninatate, in ultima vreme am avut o relatie speciala cu ea,
nu ma tem.nu mi-e frica.nu-mi fac testament.
m-am luptat in viata pentru fiecare zi, pentru fiecare rasarit de soare, pentru fiecare clipa,am vrut s-o inving.mare greseala.ea va invinge mereu.mergeam amandoi pe acelasi drum,doar unul din noi a fost pregatit...
celalalt asteapta acolo...

Interviu cu profesorul si traducatorul Constantin FROSIN

« Timpul e o specie pe cale de dispariţie »

Motto :
- « Nu-mi doresc bogăţie atâta vreme cât în jur domneşte o sărăcie lucie, aşa cum fac miliardarii noştri de carton… »
- « Din păcate, ţara noastră a devenit extrem de vizibilă pe plan internaţional, dar nu din punct de vedere cultural… »
- « după mine, prieteniile se cultivă, nu se discută în public (ar aduce a bârfă), dar sunt ca pepenii : trebuie să alegi mult, cu atenţie, ca să nu dai peste un pepene crud… Aici aplic eu dictonul latin Non multa, sed multum, e bine să ai prieteni pe sprânceană, nu la grămadă, mulţi şi de proastă calitate… »
- « Generaţiile şi curentele literare există fie că vrem noi sau nu, ele ilustrează un anumit stadiu de evoluţie, uneori involuţie a artei literaturii. Important este dacă te afiliezi sau nu la aceste generaţii şi curente, şi dacă da, ce criterii stau la baza acelei alegeri… »
***
A.B. Cu ocazia zilei Dumneavoastra de nastere, D-le Constantin Frosin, va urez
"La multi ani!" fericiti, inspiratie, viata frumoasa si sanatate. Ce va mai doriti?

C.F. Imi doresc să văd ţara asta renăscând din propria ei cenuşă, chiar dacă, la un moment dat, va (mai) trebui să mărşăluim prin cenuşa nu ştiu cărui imperiu…
Să renască, sub un cer de curcubee, de senin, pe pământul ăsta sfânt, să dăinuiască pacea între oameni, care ar trebui să-şi dea mâna, să se împace unii cu alţii, indiferent de tentaţiile şi tentaculele politicii…
Trebuie reclădită armonia dintre oamenii acestei ţări şi acestui Pământ, trebuie să refacem armonia noastră cu Universul şi cu noi înşine.
Sau, parafrazându-l pe Eminescu : Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, îmi doresc şi mie !

A.B. Dar, ce nu va doriti? daca ar fi sa va intrebati ce ati fi facut daca ati fi avut alta viata, alta familie, alta casa, alta strada pe care sa locuiti, alta meserie, ce raspuns ati da?

C.F. Nu-mi doresc să mai trăiesc o dată, să mai trec o dată printr-o revoluţie mincinoasă, care să scoată gunoaiele la suprafaţă şi să le pună în fruntea mesei, ca şi cum acolo ar fi locul lor…
Nu-mi doresc să văd ţara asta ştearsă de pe hartă, aşa cum visează unii din vecinii noştri, hrăpăreţi şi neîmpliniţi, sprijiniţi cu arme şi bagaje de unii dintre-ai noştri… Nu-mi doresc bogăţie atâta vreme cât în jur domneşte o sărăcie lucie, aşa cum fac miliardarii noştri de carton…
Nu-mi doresc ca Istoria să se repete, deşi se pare că nu avem încotro…Dacă ar fi să aleg, aş alege acelaşi lucru cu repetir, dar într-un alt context socio-istoric, cu oameni blânzi, înţelepţi, harnici şi plini de compasiune pentru semenii lor !
A.B. Ce va nemultumeste in 2011?

C.F. Faptul că, de câteva milenii bune, spiritul de emulaţie şi dorinţa de autodepăşire, de salt calitativ în raport cu sine s-a transformat în luptă pentru existenţă, în instinct de conservare, în care pe care sau, mai nou, în să moară şi capra vecinului…
Faptul că acordăm circului politic mai multă atenţie decât merită : păi când nu-ţi place spectacolul, ai de ales : ori te ridici şi pleci, ori îi fluieri şi huiduieşti pe actori până se lasă păgubaşi, ori arunci cu ouă sau ce ai la îndemână până ăia ies singuri din scenă… Noi, în schimb, am căzut pe gânduri, ne-am luxat mintea şi fracturat câteva circumvoluţiuni…
Şi ar mai fi vreo 2011 motive, dar toate la timpul lor, nu la ceas aniversar !

A.B. Din punct de vedere cultural, tara noastra a devenit mai vizibila pe plan international? sunteti unul dintre marii nostri traducatori, cum lucrati cu editurile si revistele straine ?

C.F. Din păcate, ţara noastră a devenit extrem de vizibilă pe plan internaţional, dar nu din punct de vedere cultural…
Dimpotrivă, o incultură crasă se află la originea acestei stări de lucruri, atât politică, din interior, cât şi a celor care aleg să ne reprezinte afară… Am făcut 4 drumuri cu Eurolines, pe 2 trasee diferite, şi am putut vedea cine lucrează (şi la portofel…) peste hotare. Oameni aflaţi la graniţa analfabetismului, cu un picior în animalitate, care vorbesc în cuvinte pe care hârtia nu le-ar suporta defel, care se îmbată şi fac mizerie în autocar…
Oameni certaţi cu civilizaţia, cu bunul simţ.
Stiaţi că diplomaţii, înainte de a pleca la post afară, fac un stagiu de 2 ani în centrală, unde învaţă cultura şi civilizaţia ţării în care vor pleca, limba ţării respective, ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă. Se ocupă oare cineva de cei care pleacă în masă la muncă, în străinătate ? Le spune oare cineva ce au de făcut, că sunt nişte reguli şi nişte legi pe care trebuie să le respecte ?!
Şi ne mai mirăm că suntem zilnic pe pagina de scandal a presei occidentale !

A.B. Ce prietenii literare va leaga si astazi?

C.F. Aţi atins un punct nevralgic : după mine, prieteniile se cultivă, nu se discută în public (ar aduce a bârfă), dar sunt ca pepenii : trebuie să alegi mult, cu atenţie, ca să nu dai peste un pepene crud…
Aici aplic eu dictonul latin Non multa, sed multum, e bine să ai prieteni pe sprânceană, nu la grămadă, mulţi şi de proastă calitate…
Am câteva amiciţii literare şi în Galaţi şi în ţară. Recunosc că am mai mulţi prieteni în Franţa şi în Francofonie… Prietenii solide, de substanţă, care pot accepta orice încercare şi orice provocare…
Lista ar fi prea lungă, iar prea puţină lume ar avea idee cine sunt aceştia. Faptul că de 6 ani editez revista Le Courrier international de la Francophilie, demontrează acest lucru.

A.B. Credeti in generatii si curente literare? astazi apar din ce in ce mai multe dictionare, ajuta ele la cunoasterea scriitorilor nostri?

C.F. Generaţiile şi curentele literare există fie că vrem noi sau nu, ele ilustrează un anumit stadiu de evoluţie, uneori involuţie a artei literaturii.
Important este dacă te afiliezi sau nu la aceste generaţii şi curente, şi dacă da, ce criterii stau la baza acelei alegeri.
De obicei, personalităţile puternice, cu un destin personal marcant, nu au nevoie să se afilieze, devenind ei înşişi cu timpul, şefi de şcoală. De obicei, cei care nu se pot impune prin meritele lor, sau care nu au o personalitate afirmată şi acceptată, recurg la astfel de afilieri. Mai sunt şi acele cenacluri, devenite în timp, bisericuţe, care decid, la un moment dat, că ar fi cazul să iasă în faţă, să se facă remarcate şi, cum Unirea face puterea…
Cât despre dicţionare, ele sunt utile şi binevenite, dar sunt menite mai ales bibliotecilor şi celor care sunt direct interesaţi de fenomenul literar, de obicei specialiştii. Cei care le cumpără, sunt, de obicei, cei care sunt cuprinşi în acele dicţionare. Unele sunt maculatură, fiind întocmite fără cap şi coadă, în lipsa unor criterii precise şi a unor persoane avizate în domeniu. Din raţiuni de prudenţă, nu vom da nume…

A.B. Sunteti profesor, traducator, poet, redactor, vorbiti despre fiecare in parte, cum reusiti sa le faceti pe toate?

C.F. E mare îmbulzeală în mintea şi în sufletul meu, fiecare din faţetele personalităţii mele luptând să fie prioritare…
Profesorul este cel care le oferă baza materială celorlalţi : poetului, traducătorului, redactorului… Este şi singura profesie care-mi place, a fost şi profesia părinţilor mei, şi nu aş schimba-o pentru nicio altă profesie sau meserie ! Din păcate, schimbarea miniştrilor educaţiei a avut consecinţe dezastruoase asupra procesului de învăţământ, victimizând profesori şi elevi, de-a valma. Mai nou, se pare că intră şi studenţii în acest malaxor… Când oameni care nu au predat o oră în viaţa lor se apucă şi decid destinele învăţământului românesc, nici nu te poţi aştepta la altceva !
Intors acasă, profesorul este înlocuit de traducător, de poet şi de redactor (ultimul intră în scenă doar de 3 – 4 ori pe an, când trebuie pregătită revista francofonă pentru tipar).
Din fericire, între poet şi traducător există o simbioză ciudată, o interdependenţă sui-generis : ca să pot traduce, a trebuit să devin eu însumi scriitor, iar ca să traduc poezie, a trebuit să devin şi poet…
Poetul, pe de altă parte, a profitat enorm de pe urma traducerilor, perfecţionându-şi stilul şi tehnicile, evoluând odată cu traducătorul…
Problema timpului : timpul e o specie pe cale de dispariţie, el nu există, practic, fiecare trebuie să-şi facă timp pentru a se putea dedica pasiunilor, hobby-urilor etc.
Prometeu a furat focul, eu mă îndeletnicesc cu furtul de timp, alţii îşi omoară timpul cu fleacuri, fără a realiza că materia primă a vieţii ăsteia, este… timpul. Pe de altă parte, nu de puţine ori, încerc să fac mai multe lucruri în acelaşi timp şi culmea ! îmi iese, reuşesc. Gestionarea timpului este foarte importantă, delapidarea lui se sancţionează cu opinii ale celor de după noi, de genul : Ăsta a trăit degeaba ! Iar timpul costă bani, şi mai mult de atât !
Nu putem spune, în cazul în care ne pierdem timpul : Găsitorului bună recompensă…

A.B. Descrieti o zi din viata dumneavoastra.

C.F. După cum vă spuneam, dimineaţa alerg la Universitate, îmi ţin orele sau mă ocup de problemele editurii universitare « Danubius ». După-amiază, după masa şi duşul de rigoare, trec la masa de lucru, unde rămân până în jurul orei 01 – 02 dimineţa, trezirea fiind la ora 06. În acest timp, fie traduc, fie scriu articole de specialitate pentru reviste, fie eseuri şi poeme pentru revistele cu care colaborez.
Desigur, toate au un preţ, care înseamnă neglijarea familiei, a problemelor de tip gospodăresc, dar şi de sănătate, dubla decolare de retina fiind una dintre ele, dar am trecut şi peste asta şi mi-am reluat ritmul obişnuit. Ieri, cu o zi înainte de aniversarea din 12, am primit o postfaţă la cartea poetului George FILIP din Canada, pe care am tradus-o în franceză şi cu care se va prezenta la Târgul de carte din noiembrie de la Montreal. Postfaţa e semnată de profesorul universitar Jacques BOUCHARD de la Universitatea din Montreal şi spune următoarele despre mine : « Şansa lui George FILIP e că a găsit traducătorul competent, pe Constantin FROSIN, român perfect bilingv şi, în plus, dotat cu o vastă cultură, cu un vocabular francez imens de bogat şi, mai ales, cu o sensibilitate estetică pe care o apreciez cu fiecare găselniţă poetică. O traducere reuşită e cea care se citeşte ca un text original. Deoarece avem ocazia să-l descoperim pe George FILIP în traducere franceză, trebuie să-i aducem un omagiu traducătorului care a ştiut să păstreze prospeţimea şi agresivitatea poeziei lui Filip în limba lui Vignon şi a lui Vigneault ». Trebuie spus că profesorul Bouchard este colaborator al Academiei Române, vorbeşte perfect româna şi greaca, este considerat unul din marii filosofi ai secolului, este şi un scriitor bine cotat, prieten bun cu academicianul Eugen SIMION, care îl apreciază foarte mult. Ăsta da dar de ziua mea de naştere !

A.B. Aveti o familie frumoasa, cred ca sunteti un tata mandru, fiica va calca pe urme?

C.F. Fiica mea, Simona, este exemplul tipic al ucenicului care şi-a depăşit maestrul : a primit doi ani la rând Premiul II pentru poezie, secţiunea Tineret, din partea SAPF (Societe des Auteurs et Poetes de France), Premiul II la un Concurs de haiku în Japonia, menţiune la acelaşi Concurs anul următor, iar anul acesta, Premiul I pentru Poezie neoclasică, secţiunea Adulţi, din partea SAPF ! Eu am luat Premiul IV anul trecut, menţiune doar la concursul de haiku din Japonia, iar anul acesta am luat un premiu pentru haiku, singurul acordat de SAPF…
Maestrul este mândru de ucenica lui ! Iar soţia mea, Daniela, ne-a creat şi ne creează condiţiile ideale pentru a ne afirma, pentru a obţine fiecare cele mai bune rezultate, lucru pentru care-i mulţumim şi eu şi Simona şi-i aducem omagiile noastre ! De altfel, Simona e studentă în anul III în Franţa, la LMA, unde s-a impus ca leader, sper să iasă şefă de promoţie ! E o cinste şi pentru Universitatea de unde a plecat : Danubius, şi pentru oraş şi pentru ţară, la urma urmelor ! Superbă raţiune de a fi… !

A.B. Felicitari pentru toate aceste reusite. In acest moment la ce lucrati ?

C.F. Prezentul devine prematur, trecut, ăsta durează cel mai mult, ca şi viitorul îndepărtat… Lucrez în taină la o anthologie Eminescu, încerc să mai fac ceva la Dicţionarul imaginar cerut de marile edituri franceze, şi mă gândesc la marele dicţionar francez-român şi român-francez, visul vieţii mele, trebuie s-o recunosc.
Sper să mai pot scrie şi eu ceva, nu mai apuc de avalanşa de tâmpenii birocratice care ni se cer încă de la începutul anului universitar, dar sper să trec peste toate. Acum lucre la cartea lui Cetăţeanu, Preşesintele Romwriters din Canada, şi el va participa la Târgul de carte de la Montreal din noiembrie.
Am în şantier o carte despre Mircea Eliade, sunt în faza de concepţie a unui Ghid de traducere din română în franceză. De abia aparut numărul 24 al revistei mele, gândesc şi concep deja numărul 25, care sper să apară în decembrie.
Cam atât…
Încă o dată, mulţumes din suflet pentru felicitări şi pentru acest onorant interviu, stimată Angela BACIU !
A.B. Si eu va multumesc !

Angela BACIU,
12 octombrie 2011, Galati

astazi am vorbit despre viata, despre cum sa te bucuri cand il vezi pe celalalt. il vezi ii zambesti il iei in brate. palmele se unesc transpira iubesc sa nu pleci sa nu mai pleci.

crezi ca va fi la fel si maine?

ZILELE CASEI DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI-42 DE ANI DE EXISTENTA

comunicat/invitatie:
Galati, 24 - 30 octombrie 2011
la sfarsitul acestei toamne va asteptam la

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
sa sarbatorim impreuna 42 de ani de existenta

Program:
Luni 24 oct.
- 10.00 deschidere
- Expozitie handmade & vintage "La vitta e bella" by Mirela Mohjazi, hol,et.I
– 10.00 - 12.00 Ateliere lucrative in colaborare cu Fundatia ”Impreuna”,hol, et.I
- 14.30 Expozitie fotografica inedita (oct.-dec.2011) “eXPERImeNT” by Codrin Capota, hol, et.I
- 15.15 scurta lectura: Angela Baciu - Expozitie fotografica: “Spectacole si Evenimente la C.C.Sind.Gl” - 42 de ani de activitate, hol, et.I
- Expozitie de afise: “Spectacole si Evenimente la C.C.Sind.Gl” - 42 de ani activitate,hol, et.I
- Expozitie handmade, fotografie & poeme "De tinerete" by Dana LACUSTA,hol, et.I

Marti 25 oct.
- 13.30 conferinta de presa
- 14.00 Spectacol artistic extraordinar:
“Batranii – minunea noastra sufleteasca” , sala "Ateneu", parter,
prezentator: Angela Baciu - cons.cultural/scriitor
program realizat de:
a) Fundatia “Impreuna”
b) Ansamblul “Estrada Copiilor” , clasa balet & clasa pianc)program artistic clasa balet
coordonatori: Angela Baciu, Andreea Ignat, Lidia Ghenea, Mariana Onofrei, Daniela Elena Strat

Miercuri 26 oct.
- 10.00 – 12.00 Ateliere lucrative in colaborare cu Fundatia ”Impreuna”,hol, et.I
- 11.30 – 12.30 program de ghicitori – copiii de la Centrul de zi, Galati , Fundatia “Inima de copil” (coord.Cristiana Toma),
hol, et.I
- expozitie de desene “Toamna prin ochi de copil”” in colaborare cu Sc.nr.7 “Constantin Brancoveanu”,
(cls.Iv, inv.Lucica Popa), hol, et.I
- expozitii desene si fotografii realizate de elevii: Andrei Rares Negrut, Marina Andres si Madalina Guerez,hol, et.I
- expozitii de masti traditionale “Masca decorative in imaginatia copiilor” – lucrari realizate de Scoala nr.7 “Constantin Brancoveanu”, cls.Iv, inv.Lucica Popa (oct.-dec.), hol,et.I

Joi 27 oct.
- 10.00 – 12.00 Ateliere lucrative – in colab.cu fund. “Inima de copil” (coord.Cristiana Toma), hol, et.I
- 12.00 Spectacol cultural-artistic, hol, et.I
“Spectacolul e viata mea!” I

Vineri 28 oct.
- 10.00 – 12.00 Ateliere lucrative – in colab.cu fund. “Inima de copil” (coord.Cristiana Toma), foaier,parter
- 10.00 Spectacol cultural-artistic, foaier, parter “ “Spectacolul e viata mea!” II, 42 de ani… la CCSG”
instructori; Andreea Ignat, Lidia Ghenea, Mariana Onofrei; prezentator: Angela Baciu
- moment poetic: recita poeta Angela Baciu, foaier, parter
- Inmanare diplome concurs poezie “Zambesc, deci exist”

Sambata 29 oct.
- Hallowen - petrecere pentru cursantii claselor de la CCSG

Duminica 30 oct.
- Inchidere

programul complet si pe: http://casasindgalati.blogspot.com/
coordonatori program: Angela Baciu si Andreea Ignat
va asteptam la evenimentele noastre din Str.Brailei,nr.134,
ne gasiti si pe facebook
(afis "adquest image")
VA ASTEPTAM CU DRAG!!!

ANGELA BACIU in dialog cu EMIL MANU - in memoriam

După evenimentele din Decembrie,
foarte puţini scriitori au întrerupt exilul şi s-au „repatriat”
interviu publicat in "agentiadecarte.ro"
http://www.agentiadecarte.ro/2011/10/dupa-evenimentele-din-decembrie-foarte-putini-scriitori-au-intrerupt-exilul-si-s-au-%E2%80%9Erepatriat%E2%80%9D/

Scriitoarea Angela Baciu a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un interviu cu istoricul literar, criticul și poetul român Emil Manu (1922-2005), care a cunoscut repercusiunile politice, fiind deţinut în închisorile Jilava şi Peninsula. A obţinut numeroase distincţii literare, iar în anul 2000 a fost distins cu Premiul special al juriului Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate. Angela Baciu a dialogat cu domnia sa despre “huliganismul” politic şi “uneltirea” contra orânduirii socialiste” şi despre activitatea sa literară.


Domnule Emil Manu, daţi-mi voie să vă întreb ce credeţi că ar trebui criticat azi, în lumea în care trăim, dar în numele societăţii de mâine?

Aş vrea să vă spun mai întâi că întrebarea Dumneavoastră D-na Angela Baciu ,îmi aduce aminte de o carte de interviuri de Ion Biberi, apărută în 1946 şi intitulată Lumea de mâine. Ion Biberi se întreba şi el cum va fi lumea ce urma să vină după cel de-al doilea război mondial. Îi răspundeau la această întrebare personajele cele mai importante ale epocii, printre care Alexandru Rosetti, George Călinescu, Tudor Vianu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Petru Comarnescu, Geo Dumitrescu (cel mai tânăr dintre cei interogaţi) şi alţii. Nu voi copia în răspunsul meu, aici, o frază din aceste interviuri, ajunse astăzi clasice, deşi ideile mari ale răspunsului meu coincid, în parte, cu începutul de lume nouă ce se profila la orizont, după 1946, în România. Aceste interviuri priveau mai multe domenii – economie, cultură, religie. Nici unul dintre răspunsurile conţinute în cartea citată nu avea vreo doză de pesimism, toţi cei interogaţi vorbeau cu multă bună credinţă şi cu speranţa de lumea ce urma să vină. Şi cu toţii ştim ce a urmat: „Cancerul roşu al comunismului”.

Noi astăzi nu ne mai înşelăm nici cu vorbele, nici cu faptele. Avem în faţă o altă lume, pe care o credem pornită pe drumul cel bun. Marile speranţe ale omenirii sunt legate de ideea cooperării europene pe plan politic şi social înţelegând în aceste noţiuni, direct implicată, şi ideea de cultură. În numele societăţii de mâine, avem azi de criticat tot ce a fost rău în trecutul nostru mai apropiat sau mai îndepărtat, într-un cuvânt, ideile rămase încă nocive ale lumii de ieri, mentalităţile popoarelor, noţiune în care includem şi poporul nostru, într-un cuvânt reziduurile comunismului.

În 1945 aţi debutat cu poezii şi eseuri în „Lumea”, revistă condusă de G. Călinescu. Cum erau timpurile de atunci, percepute de ochiul studentului Emil Manu?

Eram student în 1945 şi eram frenetizat de ideile călinesciene. Marele meu profesor m-a invitat să colaborez la revista sus-numită. Într-o după-amiază a anului 1945, toamna, m-am urcat la etajul al V-lea al blocului în care funcţionau mai multe ziare, printre care marile cotidiene de tiraj „Adevărul” şi „Dimineaţa”, iar dintre săptămânale, foarte moderna revistă „Lumea”, pe care mentorul meu spiritual, G. Călinescu, o dirija de la distanţă. În realitate, revista era condusă de secretarul de redacţie, poetul ce se afirmase atunci, în 1945, ca unul dintre cei mai talentaţi literatori ai generaţiei mele, Ion Caraion.

Mă întrebaţi de timpuri şi de mentalităţi. Ce vă pot spune eu acum, când avem în faţă aproape cinci decenii de la acest eveniment biografic ce îmi marchează, cu pregnanţă pe plan biografic, existenţa mea literară?

Vremurile erau în transformare continuă; se băteau cap în cap, într-o succesiune paradoxală, mentalităţi adverse. De o parte, ideile sincere şi prea încrezătoare în integrarea noastră în sfera culturii occidentale, pe de alta, realităţile şi tendinţele ideologice care aveau să înece prin nocivitate aceste speranţe naive ale occidentalilor, prea uşor şi prea repede, mulţumiţi de faptul că pe toate planurile câştigaseră războiul. Cu alte cuvinte, credeau cu prea multă certitudine în minciunile asiatice ale „genialului” Stalin cu care fuseseră aliaţi fideli. Mai târziu, aceşti occidentali au realizat că ei, în realitate, fuseseră manipulaţi de ruşi, aducând, fără să-şi dea seama, aproape toate ideile comuniste la noi. Putem spune fără rezerve că Occidentul a deschis drumul ideilor radicale de stânga în Europa de Răsărit. Ei au pierdut astfel un război pe care-l câştigaseră, iar ruşii au câştigat un război pe care-l pierduseră.

Scriitorii şi artiştii străini nu erau conştienţi decât într-o mică măsură că la orizont se profila mortificarea absolută şi definitivă a ideilor de libertate şi de progres.

Se spune că prieteniile din tinereţe nu se uită niciodată. Ce prietenii v-au marcat?

În acel timp eram student la Facultatea de Litere şi Filozofie. Dintre colegii cu care m-am împrietenit, un loc aparte a avut în inima mea poetul Ion Caraion, care, aşa cum am mai spus, era secretarul de redacţie al revistei „Lumea”, săptămânal pe care în realitate el îl făcea sau, cum se spune în mod curent, îl realiza în întregime, iar cititorii credeau că totul era făcut şi condus de infatigabilul academician G. Călinescu.

Ion Caraion avea o fire uşor inflamabilă, mai ales în contact cu aplicarea ideilor noi de libertate social-politică şi de cultură liberă, în care exista şi o mare doză de speranţă a întregii omeniri. Nu a fost uşor pentru mine să-l suport, adeseori căutând să mă convingă că absolut totul trebuia schimbat pe plan social-politic şi că trebuia să ne întoarcem şi să rămânem în Europa, aruncând la coş ideile colectiviste ce ne veneau din ce în ce mai insistent din Ţara Sovietelor. Era inutil acest discurs aproape zilnic al poetului, pentru că şi eu gândeam la fel. Caraion, în afara spaţiului oferit de săptămânalul „Lumea”, mai scria articole şi eseuri de o violenţă nemaiîntâlnită şi în alte ziare ale vremii. Printre ziarele în care publica poetul, citez în primul rând „Jurnalul de dimineaţă”, condus de Tudor Teodorescu-Branişte, ziar în care fostul meu coleg a colaborat cu două articole de mare răsunet în presă, despre Criza culturii româneşti şi Criza omului contem­poran. Pe lângă aceste articole, care nu făceau deloc plăcere noilor ideologi, a mai tipărit, împreună cu colegul său Virgil Ierunca, şi revista anticomunistă „Agora” în care semnau poeţi şi scriitori din toată lumea. Nu au întârziat consecinţele…

Pentru aceste articole şi pentru propaganda ostilă pe care o întreţinea şi oral în redacţia revistelor şi ziarelor la care colabora, Caraion a fost arestat şi condamnat la 5 ani închisoare, ani pe care i-a petrecut muncind la Canalul Dunărea – Marea Neagră, la minele de plumb din Cavnic şi Baia Sprie, apoi la Periprava, unde se recolta, în condiţii foarte primitive, trestia.

Munca în aceste infernuri moderne i-a provocat o hepatită ce s-a răzbunat pe trupul lui slăbit şi i-a cauzat moartea peste câteva decenii, în 1986; poetul a murit din aceste cauze în exil, în Elveţia, la Lousanne.

După întoarcerea sa de la Canal, eu l-am găzduit în modesta mea garsonieră şi pentru această „infracţiune” am fost condamnat şi eu, la 6 ani de închisoare şi confiscarea averii. Caraion a fost condamnat la moarte pentru o infracţiune cu titlul „trădare de patrie”. I s-a completat rechizitoriul şi cu alte acuze. Din închisoare s-a întors în 1964.

Aţi făcut războiul. Ce efect a avut asupra scrisului dumneavoastră experienţa armelor?

Războiul la care am participat ca infanterist, elev de şcoală militară de ofiţeri de rezervă, l-am „petrecut” în faza lui finală, începând de la sfârşitul lui august 1944 până în mai 1945, luptând cu ultimele zvârcoliri disperate ale nazismului în regiunea Arad, unde erau masate toate şcolile de ofiţeri de rezervă, adevărată pepinieră de cadre pe care Antonescu le pregătea, în continuare, pentru frontul antisovietic. Întoarcerea armelor ne-a surprins complet neinstruiţi şi totuşi, am ţinut piept diviziilor blindate germane care, dacă nu ar fi fost oprite de noi, puteau compromite toate victoriile aliaţilor apuseni. Ca orice manifestare violentă pe plan social, războiul a marcat, ca de altfel şi anii de închisoare, toată existenţa spirituală a tânărului care eram atunci, îndrăgostit de marile idei de pace, de linişte şi de speranţă într-o lume mai bună şi mai dreaptă, ceea ce m-a făcut să am mai puţină încredere în oameni.

Am ţinut în acest timp un „Jurnal de front” în care mi-am notat toate contactele cu realităţile pe care le-am trăit la modul cel mai direct.

Ce ar fi să vorbim puţin despre reviste literare şi idealuri?

După evenimentele din decembrie 1989, în cei aproape opt ani care au trecut, ne găsim în aceeaşi atmosferă, parcă identică cu cea din 1945 când se încheia războiul, în a cărei finalitate ne pusesem toate nădejdile. Acum trebuie să mergem pe un drum nou, să întărim ideea de cooperare internaţională şi de autentică democraţie, singurele idealuri în care trebuie să credem cu statornicie. Ca şi atunci, visele noastre de azi sunt pline de incertitudini, dar şi de câteva certitudini pe care trebuie să le întărim, fiind necesare afirmării noastre în lume şi acest lucru trebuie să-l facem şi pe plan literar şi chiar în publicaţiile periodice din provincie.

Desigur, cele mai bune reviste din ţară sunt cele coordonate de Uniunea Scriitorilor, dar şi altele încep să se afirme prin ţinuta lor din ce în ce mai distinsă pe plan estetico-literar.

Aţi putea face un „clasament” afectiv al cărţilor semnate de dumneavoastră?

Eu am debutat ca poet în revista „Lumea” în 1945, dar evenimentele prin care am trecut – închisoarea, diversele puneri la index, cenzurările predilecte epocii comuniste etc. – mi-au marcat şi mi-au dezorientat existenţa. Din aceste motive am lăsat la o parte poezia şi a trebuit să fac mai multă critică şi istorie literară. De abia după un deceniu şi ceva de la debut, am putut să-mi reiau experienţele lirice ale tinereţii mele, realizând un fel de întâlnire sub bandaje, cum se exprima – şi aici îl citez din nou pe prietenul meu – Ion Caraion. Cărţile mele de istorie literară printre care Prolegomene argheziene (1968), Sinteze şi antisinteze literare (1975), Ion Minulescu şi conştiinţa simbolismului românesc (1981), Reviste româneşti de poezie (1974) etc. mi-au asigurat o carieră în domeniul învăţământului şi al cercetării academice şi universitare, dar nu mi-au asigurat aceleaşi bucurii pe care mi le-ar fi dat, fără întrerupere, poezia.

Ştim ce rol important a jucat exilul în trecut. Dar astăzi, ce însemnătate credeţi că mai are vocea exilaţilor?

În trecut, dacă ne referim la o istorie mai îndepărtată şi anume la epoca paşoptistă, putem spune că exilul scriitorilor şi artiştilor români în Occident a pregătit schimbarea ce-a avut loc în patria noastră atunci. Noul exil, cel contemporan, care a ocrotit pe scriitorii români aproape între aceleaşi coordonate geografice, adică tot în Occident, n-a mai pregătit o revoluţie decât în mod sumar şi incoerent.

Eu cred că scriitorii care au ales drumul exilului contemporan au contribuit mai puţin decât cei de la 1848 la schimbarea revoluţionară pe planul mentalităţii din România. De aceea putem uşor observa că după evenimentele din Decembrie, foarte puţini scriitori au întrerupt exilul şi s-au „repatriat”. Cei mai importanţi dintre aceştia au continuat şi continuă să rămână într-un exil continuu. Probabil că această perpetuă exilare îşi are un rost pe care nu-l putem descifra încă în toate elementele sale.

NORA IUGA IN DIALOG CU LIVIU VASILE

Un Saint-Tropez fara jandarmi

Merg in Vama Veche din 1997. Sunt paisprezece ani de atunci, dar mersul meu in Vama a devenit o „problema“ abia in 2010, când prima data m-am intrebat de ce merg astazi la mare doar in Vama, nu si pe restul litoralului? Cu alte cuvinte, ce anume are special Vama Veche? E ieftin. Hm, nu prea… Se face nudism. E adevarat, dar pentru nudism sunt si alte locuri, iar eu nu-s practicant al Freikörperkultur. Se merge cu cortul. Da, dar eu sunt o fire mai degraba comoda. Se asculta rock! E si asta un atu al Vamii, dar nu o defineste in totalitate.

Lucrurile pareau sa fie suficient de complicate, incât sa merite un studiu mai aprofundat. Cum tocmai imi dadeam licenta in studii culturale, am hotarât ca Vama Veche trebuie sa fie subiectul lucrarii mele. Pentru inceput am stat cât de mult am putut in vara lui 2010 in Vama, incercând sa observ si sa gândesc locul. Apoi, revenit in Bucuresti, am continuat cu o serie de interviuri cu vechi vamaioti si doimaioti – pentru ca a fost o vreme când cele doua sate de la malul marii, 2 Mai si Vama Veche, nu puteau fi gândite separat. Din interviul de fata puteti afla povestea 2 Mai-ului, asa cum a fost el trait de Nora Iuga. (Liviu Vasile)

Cum ati ajuns prima data in 2 Mai, cine v-a dus acolo?

Prietenii isi fac de multe ori daruri fara sa stie! Asa mi-a facut mie Gabriela Adamesteanu cel mai de pret cadou de care am avut parte vreodata: 2 Maiul. Ce Berlin, ce Paris, ce Venetie, ce Viena, ce New York sau Buenos Aires! – 2 Maiul a fost pentru mine tarâmul total, poate ca a fost ca Balcicul pentru Regina Maria. Singurul loc din viata mea in care libertatea si iubirea au incaput intregi, fara nici o arvuna, fara nici o tocmeala. Mai simplu nici ca se putea. Lucram de un an in acelasi birou la Editura Enciclopedica pe Victoriei. Gabriela era ca o zvârluga in rochita ei neagra, scandalos de scurta. Imi placea acest tip de nonsalanta la o fetita aparent atât de cuviincioasa. Ne-am imprietenit. Femeile tinere nu pot fi prietene fara sa isi faca una alteia confidente, cu atât mai mult ca avea tot timpul un caiet la ea in care scria proza, fireste. Nu aratase nimanui ce ascundea ea acolo… si mi-a dat sa citesc. Am fost entuziasmata, ceea ce nu e chiar o raritate in cazul meu, fiind convinsa ca am un Dumnezeu in mine, cum spune explicatia etimologica a notiunii „entuziasm“ sau Blaga, si mai frumos, „sa nu se simta Dumnezeu in mine un rob in temnita…“. Gabriela mi-a vorbit despre 2 Mai ca despre o insula a fericitilor, rezervat artistilor, boemilor si indragostitilor, unde se facea nudism si veneau turisti din tarile scandinave si Hippies. In aceeasi vara am plecat impreuna cu familiile la 2 Mai.

Ce va atragea mai mult la 2 Mai: refugiul in natura sau faptul de a trai peste vara intr-o alta cultura, intr-o cultura rurala?

Crezi, dragul meu, ca noi la o cultura rurala sau rustica ne gândeam, asta ne impresiona pe noi, doar nu plecam in vacanta sa exploram ca niste cercetatori avizi de cunoastere tinuturi exotice. Ne duceam la 2 Mai, in primul rând, fiindca era singurul nostru refugiu, o conclava a artistilor unde nu exista nici un fel de restrictie, nici ideologica, nici comportamentala, nici morala! La 2 Mai ziua se schimba cu noaptea, isi tineau una alteia locul; in zori când soarele abia isi smulgea zdrentele gri de pe ochi, te culcai gol-golut, pe o buza de nisip, lasându-te lins de valurile inspumate. Daca spalatul asta nu ajungea, faceai dus cu apa rece, seara la stropitoarea atârnata in curte deasupra lavoarului improvizat. Asta era toaleta inainte de petrecerile cu vodka si dans care se tineau non-stop, când in curte la Sultania, când la Ferugan, când la postas, vizavi de casa astronomului columbofil, unde am locuit pe rând: Gabriela, Marius, eu cu Nico si Tiberiu, Ada cu Toma, cred ca si Carmen Patac. Una dintre atractii era pescuitul; mergeam in capul satului, aproape de podul dinspre Mangalia, unde isi faceau veacul vaporenii si pescuiam guvizi, pe care ni-i prajeau seara gazdele noastre turcoaice, tataroaice sau lipovene pe plita, tavaliti in sare si usturoi. Erau deliciosi când Murfatlarul, tocmai scos din put, aburea in paharele desperecheate si noi spuneam bancuri cu Radio Erevan. Fara indoiala ca trecerea brusca dintr-un ambient urban, fie el si balcanic, intr-un peisaj paradisiac, cu visini si caisi pe buza ulitii, cu privata in curte, bâzâita de muste mari albastre, cu mersul prin sat, pe soseaua asfaltata, unde trecea autobuzul spre Vama Veche, numai in slip, sutienul nu era obligatoriu, doar palaria mare de pai or salul lung de matase in culori orientale, infasurat pe cap ca un turban… si ce farmec senzual emanau picioarele goale ale acelor femei, poete sau muze, cu unghiile lor sidefii pe nisipul ocru… ca niste scoici umblatoare. Nu, 2 Mai-ul nu era nici un fel de cultura, era o piata orientala, harbujii se rostogoleau pe uliti când trecea un Mercedes decapotabil si dintr-un pick-up dat la maximum se auzea „Rasputin, Rasputin, the russian sex machine…“

Care era programul unei zile obisnuite la 2 Mai?

Cum spuneam era greu sa te scoli la opt, daca te culcai la sase… mai simplu era, când iti faceai somnul, gol, scaldat de valurile marii sub clar de luna. In general „frumoasele noptii“ apareau pe la zece cu setterii irlandezi, cu boxerii, nu, barzoi n-am vazut, poate doar la Regina Maria, in alt veac. Femeile se dezbracau lenes, cu miscari lascive, prelungeau curiozitatea privirilor, isi puneau partenerul sa le unga cu fel de fel de iruri parfumate si citeau „Valurile“ sau „Cuvintele“ sau chiar „Jocul cu margele de sticla“ pâna adormeau. Barbatii se jucau in grupuri, isi aruncau inelele de cauciuc unul altuia si racneau ca salbatecii, Nae Prelipceanu se lua la intrecere cu Tiberiu, baiatul meu, si inotau in larg pâna nu se mai vedeau; daca nu era bietul Ulici sa ma incurajeze si Elena Stefoi sa mi-l gaseasca jucând carti cu niste turisti straini pe dig, puteam sa ramân definitiv in raiul acela… Nino nu iesea de sub cortul improvizat pentru ca soarele parca numai pentru el scotea flacari pe nari si pâna seara barbatul meu se transforma intr-un rac fiert, asa ca prefera sa faca o partida de sah cu Robescu – parca erau Fischer cu Karpov – , in timp ce eu ma uitam la soldatii aia, obligati sa stea ore in sir in picioare, in uniformele de postav, inchise pâna la gât, acolo sus, pe dâmbul abrupt, iscodind din spatele tunurilor masa de trupuri goale care li se ofereau nonsalant privirii. Prânzul, cum spunea Dan Laurentiu, il luam la „Dobrogeanu Gherea, unde-si bea Lorantus berea“ sau la Musurete, cu cel mai grozav gratar din lume… si seara, dupa rasaritul lunii, o luam de la capat.

A fost 2 Mai-ul un spatiu boem? Cum ati defini boema de atunci?

Cred ca din ce am povestit despre 2 Mai pâna acum reiese ca bohema – o boema cuminte – era dimensiunea lui definitorie. Si cum boema nu se poate desparti de arta, inseamna ca acolo se pastrase un fel de Olimp, uitat anume intr-un ungher de infern, ca daca era undeva, in Italia sau in Franta, ar fi fost un fel de Saint-Tropez si n-ar mai fi avut nici un haz. Imi amintesc unele scene. Au trecut patruzeci de ani de atunci. Parca o vad si acum coborând dintr-un autocar sosit de undeva, de prin Scandinavia, o femeie tânara foarte inalta si foarte supla, intr-o rochie larga ca un abur, sub care briza marii isi facea de cap cu trupul ei gol. Parul blond, platinat, ii cadea pe umeri si pe spate. Mergea desculta, clatinându-se, avea o bratara de scoici prelungi, sidefii, la glezna, ochii ei verzi nu se puteau prinde de un contur fix. Totul se clatina odata cu ea… ne uitam fascinati la aratarea aia superba, pe atunci habar n-aveam cum e când te droghezi. Alta scena. Seara pe la opt, zgomote infernale de motociclete venind dinspre plaja. Dam fuga pe ulita spre mare ca-n copilarie când venea tiganu’ cu ursul. Pe intinderea de nisip, un foc mare; vâlvataile dansau in aerul albastru si de jur imprejur un cerc de tineri, baieti si fete, in haine albe cu flori in plete, culcati unul pe genunchii celuilalt, cântând din gura si la chitara, ore si ore in sir, pâna la ziua. Ce liturghie! Sau alta scena: ne intorceam dupa noua seara de la Vama Veche pe plaja spre 2 Mai. Un cort mic, saracacios, peticit. El, un tânar de vreo 17 ani, spalacit si foarte slab, cântând la muzicuta in fata cortului, ea micuta, cu sexul nedefinit, spalând in valuri o tigaie si câteva linguri. Nu stiu de pe ce pamânt or fi poposit aici ca nu vorbesc… intunericul se lasa mai repede decât o cortina de teatru; intunericul e un pat adânc, nesfârsit.

Se poate vorbi de o miscare hippie româneasca la 2 Mai?

Nu cred ca e adecvat termenul de miscare „hippies“, cel putin la noi, mai curând e vorba de o „stare“, asa cum si romantismul ramâne vesnic determinant pentru tipul POET, hippiesmul s-a manifestat aici, gasind o audienta entuziasta, atât la onirici, cât si la optzecisti, ca si Beatles-ii, unde regimul, cu toate mijloacele lui represive, nu prea avea cum sa ne opreasca bucuria contaminarii.

Va amintiti figuri pitoresti, personaje anume?

Acolo unde e boema nu se poate sa nu existe si tipuri pitoresti, personaje aparte; vreau sa mi-i readuc in ochi si mi-e greu sa le recompun chipul. In afara de Nina Cassian, pe care am vazut-o acum vreo trei ani la New York, toti au ramas in mintea mea, cum erau la 2 Mai. Parca il vad pe Virgil cu Nina pe ringul de dans de la Dobrogeanu, dansând pe o melodie turceasca, lasciva, din buric si pe urma facându-si numarul celebru „Solo Nijinsky“ in aplauzele tuturor. Succesul nu se mai sfârsea pâna catre ziua, tulburând linistea viligiaturistilor, incât ne-am pomenit odata cu dubita Militiei din Mangalia care l-a dus in toiul noptii tocmai la Centru, la Constanta, de unde i s-a dat drumul a doua zi, fiindca un om in stare de ebrietate nu stie ce face. La 2 Mai nimic nu se lua foarte in serios; as indrazni sa spun ca acolo era mult mai multa libertate decât in Paradis, fiindca nimeni, zau, nu avea vreun interes sa guste din „marul cunoasterii“. O aparitie interesanta era Mihai Ursachi, cu ochii lui aposi de peste si cu palaria de pai cu boruri mari. Daca marea ar fi fatat ca o catea uriasa si inraita, cred ca Ursachi ar fi fost puiul ei, se potrivea grozav in locul acela. Se intorsese de la New York, nu-i placuse acolo. Nici mie! Rar am vazut un om mai indragostit de singuratate si probabil mai indragostit de sine. Când iti vorbea aveai mereu senzatia ca inveti. Era departe de a fi un pedagog, dar stia „viata“, multa viata. Si Tudor Topa – o, dragul de Tudor, cel mai tânar din grupul Genu Ghelber, Radu Caplescu, mai erau vreo doi, unul armean foarte frumos, le-am uitat numele. Toti s-au dus demult. Tudor Topa nu vorbea decât cu Nino al meu care nu prea vorbea cu nimeni, cred ca i se parea risipa de cuvinte o usuratate mai mare decât risipa de bani… dar Tudor vorbea, mai ales, cu pescarii lipoveni la o vodka care nu se mai termina ore si ore in sir, fiindca, zicea el, oamenii naturali au mai multe de dat pe care noi nu le stim, decât aia care se falesc numai cu adevarurile altora… da, era un Paradis, fara indoiala, când aparea, catre sfârsitul lunii August, barca alba personala a farmacistului septuagenar din Timisoara, aducând-o, in sfârsit, pe blonda si durdulia silfida sexagenara, asteptata cu ardoare in fiecare vara, intru regenerarea la nesfârsit al celebrului cuplu de indragostiti „Romeo si Julietta“, cum ii botezasem noi, amuzându-ne copios pe seama lor si admirându-i deopotriva. Era un Paradis, fiindca toti ne iubeam, toti eram frumosi si tineri, timpul nu exista si unde nu e timp nu e nici politica… vai, si nu murise nimeni! Timpul ramânea in orase, unde mergeam la serviciu, semnam condica de prezenta, eram concediati, ne aflam pe liste negre si nu mai aveam voie sa scriem.

Care era relatia doimaiotilor cu autoritatile vremii?

La 2 Mai, in afara de ridicarea lui Virgil, noaptea de la Dobrogeanu cu duba, pentru tulburarea linistii publice, nu-mi amintesc, pe parcursul a zece ani, cât am fost eu, vara de vara, in vacanta in satul asta de pescari, devenit legendar, ca regimul sa fi intervenit in forta impotriva acelei boeme cam „cosmopolite“, dar ce se intâmpla, in tot acest timp, prin Cancelariile bucurestene, nu pot sa stiu. Intâmplarea a facut ca si perioada de inflorire a 2 Maiului sa coincida cu perioada de lumina din anii terorii comuniste, intre 1964 si 1971, dupa care am pornit-o urât pe tavalug in jos. Tot la 2 Mai am apucat ziua memorabila când tancurile tarilor din Pactul de la Varsovia au invadat Praga, cu exceptia noastra. Atunci si Paul Goma si Richard Wagner s-au inscris in Partid – pe vremea aia inca mai credeam…

Imi povesteati ca se facuse o clasificare a populatiei din 2 Mai: doimaieni, doimaisti si doimaioti.

Sigur, nu era o ierarhie oficiala; totul la 2 Mai era joc. De altfel si poezia era joc. Eram fericiti si „ludicul“ era rege. Cuvintele se jucau si ele. Lorantus, alias Dan Laurentiu, facea mici versete: „La Athenée Palace unde mie imi place“ sau „Numai sângele albastru ne mai scapa de dezastru“ sau „Nora, fii te rog mai sobra, nu frivola ca o cobra“. Asadar tot in joaca am impartit populatia sezoniera a 2 Maiului in trei categorii sociale distincte: a) Doimaienii, astia erau localnicii, impartiti la rândul lor pe etnii: turci, tatari, lipoveni, bulgari sau români. b) Doimaistii – parvenitii snobi, veniti cu masinile proprii de la oras sa caste gura la artisti si eventual sa se pozeze cu ei. c) Doimaiotii – adevaratii, cei vechi, cei credinciosi locului pâna la capat – ctitorii, cei care inca se roaga, cine stie din ce vazduhuri, la acea biserica, ramasa ani in sir fara cupola, fiindca popa a baut banii; asadar cei care duc 2 Maiul cu ei si pe cea lume, astia au fost si ramân Doimaiotii. Eu nu exist in Istoria Literaturii Române, dar aud o voce inauntrul meu care imi spune ca in istoria nescrisa inca a Doimaiului o sa ramân, ce distinctie mai mare sa-mi doresc?
(Liviu Vasile este autorul cartii „Un fel de piuã: 2 Mai si Vama Veche“.)

http://revistacultura.ro/nou/2011/10/un-saint-tropez-fara-jandarmi/

Scrisoarea pro-Goma e in Parlament

detalii pe blogul d-lui Liviu Ioan Stoiciu

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/10/prim-vicepresedintele-usr-senatorul-varujan-vosganian-se-va-intalni-cu-marelui-nostru-exilat-scrisoarea-pro-goma-e-in-parlament/

Festival de Muzica Veche Bucuresti

Dragi prieteni,

Am bucuria sa va anunt organizarea editiei 2011 a Festivalului de Muzica Veche Bucuresti. Acesta se va desfasura în perioada 26 – 30 octombrie 2011 si va fi gazduit de Muzeul National Cotroceni.

Anul acesta, cea de-a sasea editie a Festivalului propune publicului un periplu muzical în Europa baroca. Aceasta calatorie initiatica va purta auditoriul în Franta, Italia si Germania secolului al XVIII-lea. Festivalul de Muzica Veche Bucuresti va aduce pe scena capitalei muzicieni din Belgia, Norvegia, Austria, Japonia si România, în cadrul a trei concerte ce se vor desfasura în zilele de 26, 29 si 30 octombrie, în Salonul Mare de Receptii al Muzeului National Cotroceni.

Organizat sub înaltul patronaj al Excelentei Sale Philippe Beke, ambasadorul Regatului Belgiei la Bucuresti, Festivalul îsi asuma în egala masura o dimensiune artistica si o vocatie educativa. Evenimentul îsi propune sa depaseasca limitele unui public erudit, pentru a se adresa unei audiente mai largi. Concertele Festivalului invita publicul sa descopere spiritul epocii baroce prin intermediul muzicii, al instrumentelor istorice si al tehnicilor interpretative specifice.

Atmosfera calda si deschisa a concertelor va fi fericit întregita de rafinamentul Marelui Salon de Receptii al Muzeului National Cotroceni, locul de desfasurare al concertelor. Realizat în stil neoromânesc, Salonul încadreaza si potenteaza prin ambianta si acustica muzica secolului XVIII prezentata în Festival.
Editia 2011 a Festivalului concentreaza în trei concerte de exceptie spiritul muzicii baroce.
- Miercuri, 26 octombrie, formatia Ricercar Consort va sustine concertul Din vremuri de demult – Barytonul, având în repertoriu trio-uri pentru baryton de J. Haydn.
- Sâmbata, 29 octombrie, solistii ansamblului Il Gardellino si Ketil Haugsand va invita la European Gala, un concert din muzica baroca de pe întreg continentul.
- Duminica, 30 octombrie, Festivalul se încheie cu La Stravaganza, un concert din muzica baroca italiana si portugheza în interpretarea ansamblului Il Gardellino.
Pe scena bucuresteana vor urca si anul acesta muzicieni de calibru international, precum Marcel Ponseele, Philippe Pierlot, François Fernandez, Ketil Haugsand, Reiner Zipperling, Jan de Winne si Hervé Douchy, membri ai formatiilor Ricercar Consort, Il Gardellino si ai Camerata Köln.
Festivalul este organizat în parteneriat cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National, Primaria Municipiului Bucuresti, Muzeul National Cotroceni si Centrul Cultural al Republicii Ungare. Realizarea editiei din acest an se datoreaza si sprijinului acordat de GDF Suez, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburesti, Radacini Motors, Euroweb, Stella Artois, Asociatia Cautatorilor de Trufe, Leonidas, Arcsett si Optic Bridge.
Festivalul are drept coproducatori TVR Cultural si Asociatia Antiqva. Partenerii media ai evenimentului sunt: Radio România Actualitati, RFI, Money Channel, România Libera, Dilema Veche, Observator Cultural, Academia Catavencu, Historia, Sapte Seri, The Marketer, Business Woman, wall- street.ro, port.ro, 121.ro, Romania Business Insider, City Compass, kudika.ro, metropotam.ro, Nine O’Clock, Domus, Caminul, Sette Giorni si Bucarest Hebdo.
Biletele au fost puse în vânzare prin reteaua Eventim în magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas si Carturesti si online pe evetim.ro. Publicul este rugat ca în seara concertelor sa aiba asupra sa un act de identitate, pentru accesul în incinta Muzeului National Cotroceni. Pentru mai multe detalii despre Festival va rugam sa vizitati site-ul web al acestuia www.earlymusic.ro

Medieval
Praxis
events and more

Laurentiu Constantin
Str. Zarii 6-8, ap. 5, sect. 5, Bucuresti
Tel: 031.710.03.22. 0725.22.33.94.
Email: laurentiu@medievalpraxis.ro

mult succes!

vacanta septembrie-octombrie 2011

prima zapada pe Bucegi...
coborand in Bucegi

varful Omu

crucea Caraiman

cabana Piatra Arsa

seara in Brasov centru...

trecand de cabana Susai, cu simpaticii caini de la cabana Girbova (1350 m)

partia Clabucet, sus-sus de tot...in creierii muntilor

relaxare la altitudine