sâmbătă, 28 mai 2011
Microfestival Adriana Sitaru, ed.I,2011
comunicat / invitatie:
COLEGIUL NATIONAL "NICOLAE BALCESCU" BRAILA
CERCUL DE LITERATURA "MIHAIL SEBASTIAN"in colaborare cu
CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
DIRECTIA DE CULTURA BRAILA
FUNDATIA PRO DEMOCRATIA
va invita in ziua de joi 2 iunie 2011, Orele 12.00 in amfiteatrul colegiului la evenimentul:
MICROFESTIVAL "ADRIANA SITARU"- ed.I, 2011
* initiator si coordonator proiect: Luminita DASCALU - bibliotecara
din program:
- Gheorghe LUPASCU - poet "Poezia Adrianei, copilul teribil al unui copil teribil"
- Recital de poezie din creatia Adrianei SITARU - sustinut de copiii de gimnaziu
- Invitati speciali - vor citi din creatia proprie scriitorii:
* Ruxandra ANTON
* Angela BACIU
* Iulian GRIGORIU
* Ion ZIMBRU
* sesiune de autografe si fotografii
Va asteptam, intrarea libera!
* multumirile noastre:
- d-ului Ovidiu Ioan Manole - dir.C.C.Sind.Gl
- d-lui arhitect Marcian Roman
- d-nei Mariana Batca
- presei si tuturor celor ce ne sunteti aproape
despre Adriana Sitaru - date biobibliografice:
Adriana Sitaru, poetă şi publicistă, născută în Brăila, la 2 iunie 1967.
A fost eleva Colegiului Naţional „Nicolae Bălcescu”, Brăila.
A publicat poezii şi articole în ziare şi reviste : România Literară, Luceafărul, Hyperion (Botoşani, 2009), Revista Nouă (Câmpina, 2009), Coloana infinită
(Timişoara, 1997-1999), în publicaţii brăilene: Înainte, Analele Brăilei, Jurnalul de Brăila, Actualitatea, Dunărea (suplimentul revistei Luceafărul).
Este prezentă în antologia de poezie „În umbra salcâmilor-17 poeţi brăileni”, apărută la Brăila în 1997.
Debut în volum: „Această femeie”, Brumar, 2010
A fost premiată la concursuri literare din mai multe oraşe din ţară: Iaşi (Premiul II, la Concursul „Ronald Gasparic”, 1999), Sighişoara, Simeria, Zalău, Brăila (Premiul I, la Concursul „Mihu Dragomir – Odă pământului meu”,1988).
Adriana s-a bucurat de prietenia şi aprecierea scriitorilor, criticilor literari, oamenilor de cultură brăileni şi din ţară: Fănuş Neagu, Ion Mustaţă, Gheorghe Lupaşcu, Lucian Chişu, Aurel M. Buricea, Mia Cuţitaru, Constantin Gherghinoiu, prof. Maria Mogoşanu, prof. Ioan Munteanu, prof. Nicolae Ungureanu, prof. Mircea Stratan, prof. Vasile Zbarcea, s.a..
va multumim si va asteptam!
De Ziua ta, copile! ed.II
invitatie/comunicat:
Ce facem de 1 IUNIE?
Unde se duc copiii chiar de ziua lor? Pentru ei si nu numai,
CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
pregateste pentru toti copiii cuminti, tuturor prichindeilor un mare dar de suflet si le ureaza
"LA MULTI ANI!"
Va invitam sa faceti parte din spectacolul nostru muzical-umoristic:
"DE ZIUA TA, COPILE!", ed.II, 2011
PARTY TIME
Copii! Parinti! Bunici! veniti fuguta miercuri 1 iunie, orele 17.00
la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" sa vedeti ce vi s-a pregatit.
Va asteapta multe surprize:
* povesti si poezii cu talc,
* muzica - vor canta toti solistii C.C.Sind.Gl
* dansuri moderne, tematice, hip-hop - formatiile: Black Dance, Ritmic, Piticot, Dolls, Angelli, Kristal
* balet clasic
* momente instrumentale
* personaje de poveste
* scenete de teatru
* clovni, s.a.
- programul de dans & muzica si scenete este realizat de instructor Andreea IGNAT
- program pian: instructor Mariana ONOFREI
- program balet: instructor Lidia GHENEA
Prezentator/moderator: Angela BACIU - scriitor, consilier cultural/PR
Organizatorii evenimentului:
- CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI - dir.ec.Ovidiu Ioan MANOLE
in colaborare cu Teatrul Dramatic "FANI TARDINI" GALATI - dir.Vlad VASILIU
Multumirile noastre:
Viata Libera, Monitorul de Galati, Adevarul de Seara, Ziarul Realitatea, Blogul De Poveste, Portalul de stiri Feldefel, Revista Femeiastie, Vox Tv, Rtv, Express Tv.
Fotografi invitati: Simona Andrei si Cristian Nastase
* ASOCIATIA NATIONALA A CASELOR DE CULTURA ALE SINDICATELOR DIN ROMANIA
INTRAREA ESTE LIBERA!!!!
vineri, 27 mai 2011
"Cusca" - Athanor
asa cum mi-am propus am masurat cusca lor - o mai puteti vedea si voi pana pe 3 iunie la Galeriile "N.Mantu" din Galati.
e loc pentru toata lumea, pe langa suflet, prietenie, talent si un dram (mai mult?!) de nebunie
si cusca de afara e pentru noi, adica intra cine vrea si sta cat poate.
este aer de respirat, poti sa pipai animalele din cusca, nu te vor musca, sunt blande, stau la locul lor. probabil ca atunci cand galeria se inchide, noaptea, vorbesc intre ele, apoi se aseaza cuminti in asteptarea privitorului.
felicitari "Athanor" pentru ideile voastre si pentru invitatie.
oricand, voi mai veni cu drag, sau, cine stie, poate voi scrie candva un poem pe una din instalatiile voastre, poem-fluviu, poem haiku sau poem urban...
Semn de apa la ....Craiova
vant din pupa!!!!pe 1 iunie "semn de apa" ajunge la craiova,
felicitari simona andrei.
cum a fost la "Joia de Poveste", ed.III
veselie, rasete, teatru de marionete, povestea celor trei purcelusi, un ceai cald si bombonele sub forma de gargarite, pestisori si masinute, povestea palariei mele(!),baloane colorate si de sapun, povestea scufitei rosii si si a sapunelului vesel si cate si mai cate...
"Joia de Poveste" intra si ea in vacanta , dragi copii, odata cu voi, sa aveti o vacanta minunata, dar ...pana atunci ne vedem pe 1 iunie orele 17.00 la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" la un spectacol pregatit special pentru voi!!!!
"Joia de Poveste" intra si ea in vacanta , dragi copii, odata cu voi, sa aveti o vacanta minunata, dar ...pana atunci ne vedem pe 1 iunie orele 17.00 la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" la un spectacol pregatit special pentru voi!!!!
foto: imagini din timpul evenimentului "Joia de Poveste", ed.III, Cafeneaua Humanitas, Galati
arhiva: angela baciu)
joi, 26 mai 2011
marți, 24 mai 2011
in memoriam FANUS NEAGU
in ultima vreme parca toti oamenii mari si buni pleaca la ingeri,
mare pacat...
Maestre Fanus Neagu,
Dumnezeu sa va odihneasca!
Va multumesc pentru tot ce am invatat de la Dumneavoastra,
cu respect,
Angela Baciu
(foto 1: Fanus Neagu si Angela Baciu)
(foto 2: Angela Baciu si regretatii Fanus Neagu si Paul Paltanea, 1994, fosta librarie "Eminescu", Galati - arhiva Angela Baciu
interviu - motto:
„Am muncit din răsputeri să scap de mizeriile proletcultismului.”
„Am fost strâns legat de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Băeşu, Raicu, Cosaşu, Grigore Hagiu ş.a.”
Sunteţi directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, stimate Fănuş Neagu...
Încă...
Sunt bucuroasă că am reuşit să ne întâlnim astăzi, aici, chiar în incinta Teatrului, în biroul dumneavoastră. Îmi puteţi spune ce înseamnă această funcţie pentru dumneavoastră şi cu ce probleme vă confruntaţi?
Probleme foarte mari nu am avut, doar că, spun acum cu tristeţe, mi se încheie mandatul, împlinind trei ani şi jumătate de când sunt director de teatru. Acum mă pregătesc să predau mai departe ştafeta, probabil bunului şi vechiului meu prieten Ion Cojar, regizor de mare prestigiu, cunoscut atât la noi în ţară, cât şi în străinătate.
Cum s-a împletit activitatea de scriitor cu cea de director al primei instituţii teatrale din România?
Uşor nu a fost, dar am reuşit să cunosc o lume minunată, cea a teatrului, cu bulversări, drame, tragedii şi, mai ales, cu premierele ei. Este o lume, pot spune, fabuloasă, pe care nu îmi pare rău că am traversat-o, dimpotrivă. Însă este o lume în care intri, dar într-o zi trebuie să şi ieşi, căci dacă te scufunzi în ea, intri în mlaştinile desfătării sau în mlaştinile nimicului. Este ca orice strat social, fantastic, frumos de văzut, mai ales de la distanţă, dar înlăuntrul fenomenului vezi că lucrurile nu stau chiar aşa. Sper că mi-am făcut mai mulţi prieteni adevăraţi printre actori decât aveam înainte de a deveni director. Acum, după trei ani şi jumătate, plec cu inima curată, în sensul că am făcut tot ce se putea face într-o perioadă dată. S-ar putea, şi ar fi bine aşa, ca regizorul Ion Cojar să facă mult mai mult.
Aţi împlinit, de curând, în 5 aprilie a. c., vârsta de 65 de ani. La mulţi ani, maestre! V-aţi făcut un bilanţ cu această ocazie?
Nu. Nu-mi fac bilanţul. Poate, numai uneori, când mi-e frică de moarte; sau alteori, când sunt cutremurat de îndoieli, spaime, dar întotdeauna am credinţa că mâine voi scrie mai bine şi mai mult.
În perioada de directorat aţi reuşit să mai scrieţi literatură?
Am scris destul de mult. Am terminat un volum pe care l-am şi predat la „Cartea Românească”. De fapt, aş fi vrut să-l predau Editurii „Porto-Franco”, dar, după cum ştim, este prea săracă astăzi, cum sunt şi eu prea sărac; e o carte de povestiri numită O corabie spre Bethleem, de aproximativ 200 de pagini. După ce am terminat acest volum am reluat o carte mai veche, o rescriu, iar în această vară, pentru că vara sunt mai leneş, voi scrie o piesă de teatru, nu voi dezvălui încă despre ce este vorba.
Să ne întoarcem cu câţiva ani în urmă, în perioada 1954-1956, când eraţi redactor la „Scânteia Tineretului” şi colaborator la „Amfiteatru” şi „Luceafărul”. Comparaţi, vă rog, munca gazetărească de atunci cu cea de astăzi.
Astăzi nu mai sunt gazetar, sunt director, redactor-şef la „Literatorul”; atunci eram doar un începător şi un trepăduş. Nu este acelaşi lucru să fii începător şi director. Eram foarte tânăr, fermecat de viitor, cu toate că erau toate uşile închise pentru mine şi toate uliţele ferecate, dar credeam în viitor, ştiam că voi face lucruri bune şi frumoase şi trebuia să muncesc mult pentru aceasta.
Astăzi ştiu cum se face o revistă, cum se face un ziar şi cât de greu este să scrii. Întâmplător, lucrez şi cu generaţia tânără, sunt nişte tineri entuziaşti şi culţi, poate mai culţi decât pe vremea noastră, pentru că epoca s-a deschis către întreaga lume, s-a diversificat. În timpurile mele, trebuia să fii mereu aplecat, nu subjugat, literaturii ruse – cea mare şi celebră, clasică şi dominatoare, pe care o voi iubi întotdeauna şi toţi, cred, o vor iubi; pentru că m-a ajutat enorm. Îi amintesc pe Pasternak, Şolohov, Evtuşenko, Rasputin. Târziu, am pătruns şi în literatura occidentală, îndrăgostit fiind mereu de anglo-saxoni, apoi am pătruns în literatura franceză şi italiană, dar toate acestea cu mari sacrificii, cu întortocheri şi zăpăceli, mai ales pentru faptul că am fost mereu un tip zănatec, împrăştiat, neordonat, cu o cultură eclectică. A trebuit să mă ordonez toată viaţa în tot ce am făcut. Nu ştiu dacă este bine sau rău, dar cred că uneori este bine să fi şi sărit într-o copcă, dintr-o copcă într-un fluviu, dintr-un fluviu într-un bloc-turn etc. Dar, în mod cert, ca un tânăr să poată răzbi astăzi, trebuie să aibă o cultură temeinică.
Să ne aducem aminte de debutul Dumneavoastră din 1954, produs în revista „Tânărul scriitor”, cu povestirea Duşman cu lumea.
În realitate, am debutat mai întâi, şi sunt foarte mândru de acest lucru, la Galaţi, în ziarul local „Viaţa nouă”, eram tare fascinat de plumb, de litera scrisă, de miracolul foii de ziar. Pot spune că am întâlnit acolo nişte oameni drăguţi, binevoitori. Tot în acea vreme era şi un cenaclu literar vestit în Galaţi, o adevărată şcoală de literatură, pe str. Gamulea, numit „13 iunie 1916”, pe care îl frecventam cu Tia Chiper, cu un mare prieten, doctorul Viorel Dumitriu, care a murit, cu Ştefan Negrea, care a murit în închisoare, eu fiind, mă gândesc acum, unul din puţinii supravieţuitori. Eram nişte tineri frumoşi, entuziaşti, plini de bucuria poeziei, a literaturii, de mirosul teilor de pe strada Domnească, de frumoasa Dunăre... Păcat că la vârsta aceasta nu mai putem să ne adunăm cu toţii, să stăm la un pahar de vin bun, ca odinioară, călătorind pe Dunăre, între Brăila şi Galaţi...
Primul volum v-a apărut în 1959, Ningea în Bărăgan, retipărit, cu unele adaosuri, în 1964, sub titlul Cantonul părăsit, volum premiat de Uniunea Scriitorilor. Au urmat Somnul de la amiază (1960) şi Dincolo de nisipuri (1962). Se publica greu o carte?
Era foarte greu să publici. În primul rând, pentru că trebuia să fii, într-o oarecare măsură, proletcultist. În volumul meu de debut sunt doar două povestiri bune, restul sunt nişte chestii ratate, dar simţeam că zestrea primită de la părinţi, de la strămoşi, trebuia dezvoltată.
Am muncit din răsputeri să scap de toate mizeriile proletcultismului.
Ce prietenii v-au marcat în viaţă?
Foarte multe. Nu pot să amintesc decât puţine nume, nu am avea spaţiu pentru toate, am fost strâns legat de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Băieşu, Raicu, Cosaşu, Grigore Hagiu ş.a., a fost o generaţie superbă, care nu se va mai repeta. Generaţie de mari poeţi care, iată, dispare. De curând au murit marele prieten Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Cezar Baltag – prieteni de inimă...
Ce înseamnă să primeşti de atâtea ori Premiul Uniunii Scriitorilor?
Demult, să primeşti acest premiu însemna nişte bani în plus. Prima dată eşti fermecat, te crezi chiar vrăjitor, consideri că ai primit totul, eşti îndrăgostit de iele şi ele de tine. Dar celelalte premii devin rutină. Premiile nu fac un scriitor, ci îl ajută să scrie alte cărţi. Ca scriitor, pot spune, nu o duc prea bine, dar nici foarte greu, dar mă gândesc la bieţii tineri care abia încep să scrie, cum se vor descurca ei?
Astăzi, un prozator, ca să trăiască decent, trebuie să aibă un tată moşier sau fabricant, pentru că proza este o osândă, nu o desfătare. Ca să scrii 6-7 ore pe zi, să citeşti apoi 2-3 ore, trebuie să fii rupt de realitate, de mizeriile cotidiene, să nu-ţi pese de nimic, doar să scrii.
Cred că, la ora actuală, literatura noastră este în pragul nenorocirii. Neajutată de stat, nu se mai poate descurca. Într-o ţară mică, aşa cum este România, într-o ţară hărţuită de toate neamurile închipuite din jur, literatura trebuie să beneficieze de sprijinul statului. El neexistând, literatura nu mai rezistă.
Dar revistele literare?
Nu sunt profet, sunt doar redactor-şef. Dezastruos viitor! Sigur, soluţia la îndemână este cea a sponsorizărilor. Dar banii se pare că nu sunt daţi în această direcţie. Toată stima mea pentru echipa de fotbal din Galaţi care mi-e dragă şi felicitări celor ce o sprijină, dar are nevoie de ajutor în primul rând literatura.
Există în Galaţi o editură şi o revistă „Porto-Fran¬co” serioase, foarte puternice, care ar trebui sprijinite cu toate puterile, căci altfel se pot pierde.
Şi mă gândesc acum, că prima statuie a marelui nostru poet Mihai Eminescu a apărut în Galaţi, în acel minunat oraş de negustori...
Domnule Fanus Neagu, va multumesc!
13 iunie, Bucureşti, Teatrul „Nottara”
mare pacat...
Maestre Fanus Neagu,
Dumnezeu sa va odihneasca!
Va multumesc pentru tot ce am invatat de la Dumneavoastra,
cu respect,
Angela Baciu
(foto 1: Fanus Neagu si Angela Baciu)
(foto 2: Angela Baciu si regretatii Fanus Neagu si Paul Paltanea, 1994, fosta librarie "Eminescu", Galati - arhiva Angela Baciuinterviu - motto:
„Am muncit din răsputeri să scap de mizeriile proletcultismului.”
„Am fost strâns legat de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Băeşu, Raicu, Cosaşu, Grigore Hagiu ş.a.”
Sunteţi directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, stimate Fănuş Neagu...
Încă...
Sunt bucuroasă că am reuşit să ne întâlnim astăzi, aici, chiar în incinta Teatrului, în biroul dumneavoastră. Îmi puteţi spune ce înseamnă această funcţie pentru dumneavoastră şi cu ce probleme vă confruntaţi?
Probleme foarte mari nu am avut, doar că, spun acum cu tristeţe, mi se încheie mandatul, împlinind trei ani şi jumătate de când sunt director de teatru. Acum mă pregătesc să predau mai departe ştafeta, probabil bunului şi vechiului meu prieten Ion Cojar, regizor de mare prestigiu, cunoscut atât la noi în ţară, cât şi în străinătate.
Cum s-a împletit activitatea de scriitor cu cea de director al primei instituţii teatrale din România?
Uşor nu a fost, dar am reuşit să cunosc o lume minunată, cea a teatrului, cu bulversări, drame, tragedii şi, mai ales, cu premierele ei. Este o lume, pot spune, fabuloasă, pe care nu îmi pare rău că am traversat-o, dimpotrivă. Însă este o lume în care intri, dar într-o zi trebuie să şi ieşi, căci dacă te scufunzi în ea, intri în mlaştinile desfătării sau în mlaştinile nimicului. Este ca orice strat social, fantastic, frumos de văzut, mai ales de la distanţă, dar înlăuntrul fenomenului vezi că lucrurile nu stau chiar aşa. Sper că mi-am făcut mai mulţi prieteni adevăraţi printre actori decât aveam înainte de a deveni director. Acum, după trei ani şi jumătate, plec cu inima curată, în sensul că am făcut tot ce se putea face într-o perioadă dată. S-ar putea, şi ar fi bine aşa, ca regizorul Ion Cojar să facă mult mai mult.
Aţi împlinit, de curând, în 5 aprilie a. c., vârsta de 65 de ani. La mulţi ani, maestre! V-aţi făcut un bilanţ cu această ocazie?
Nu. Nu-mi fac bilanţul. Poate, numai uneori, când mi-e frică de moarte; sau alteori, când sunt cutremurat de îndoieli, spaime, dar întotdeauna am credinţa că mâine voi scrie mai bine şi mai mult.
În perioada de directorat aţi reuşit să mai scrieţi literatură?
Am scris destul de mult. Am terminat un volum pe care l-am şi predat la „Cartea Românească”. De fapt, aş fi vrut să-l predau Editurii „Porto-Franco”, dar, după cum ştim, este prea săracă astăzi, cum sunt şi eu prea sărac; e o carte de povestiri numită O corabie spre Bethleem, de aproximativ 200 de pagini. După ce am terminat acest volum am reluat o carte mai veche, o rescriu, iar în această vară, pentru că vara sunt mai leneş, voi scrie o piesă de teatru, nu voi dezvălui încă despre ce este vorba.
Să ne întoarcem cu câţiva ani în urmă, în perioada 1954-1956, când eraţi redactor la „Scânteia Tineretului” şi colaborator la „Amfiteatru” şi „Luceafărul”. Comparaţi, vă rog, munca gazetărească de atunci cu cea de astăzi.
Astăzi nu mai sunt gazetar, sunt director, redactor-şef la „Literatorul”; atunci eram doar un începător şi un trepăduş. Nu este acelaşi lucru să fii începător şi director. Eram foarte tânăr, fermecat de viitor, cu toate că erau toate uşile închise pentru mine şi toate uliţele ferecate, dar credeam în viitor, ştiam că voi face lucruri bune şi frumoase şi trebuia să muncesc mult pentru aceasta.
Astăzi ştiu cum se face o revistă, cum se face un ziar şi cât de greu este să scrii. Întâmplător, lucrez şi cu generaţia tânără, sunt nişte tineri entuziaşti şi culţi, poate mai culţi decât pe vremea noastră, pentru că epoca s-a deschis către întreaga lume, s-a diversificat. În timpurile mele, trebuia să fii mereu aplecat, nu subjugat, literaturii ruse – cea mare şi celebră, clasică şi dominatoare, pe care o voi iubi întotdeauna şi toţi, cred, o vor iubi; pentru că m-a ajutat enorm. Îi amintesc pe Pasternak, Şolohov, Evtuşenko, Rasputin. Târziu, am pătruns şi în literatura occidentală, îndrăgostit fiind mereu de anglo-saxoni, apoi am pătruns în literatura franceză şi italiană, dar toate acestea cu mari sacrificii, cu întortocheri şi zăpăceli, mai ales pentru faptul că am fost mereu un tip zănatec, împrăştiat, neordonat, cu o cultură eclectică. A trebuit să mă ordonez toată viaţa în tot ce am făcut. Nu ştiu dacă este bine sau rău, dar cred că uneori este bine să fi şi sărit într-o copcă, dintr-o copcă într-un fluviu, dintr-un fluviu într-un bloc-turn etc. Dar, în mod cert, ca un tânăr să poată răzbi astăzi, trebuie să aibă o cultură temeinică.
Să ne aducem aminte de debutul Dumneavoastră din 1954, produs în revista „Tânărul scriitor”, cu povestirea Duşman cu lumea.
În realitate, am debutat mai întâi, şi sunt foarte mândru de acest lucru, la Galaţi, în ziarul local „Viaţa nouă”, eram tare fascinat de plumb, de litera scrisă, de miracolul foii de ziar. Pot spune că am întâlnit acolo nişte oameni drăguţi, binevoitori. Tot în acea vreme era şi un cenaclu literar vestit în Galaţi, o adevărată şcoală de literatură, pe str. Gamulea, numit „13 iunie 1916”, pe care îl frecventam cu Tia Chiper, cu un mare prieten, doctorul Viorel Dumitriu, care a murit, cu Ştefan Negrea, care a murit în închisoare, eu fiind, mă gândesc acum, unul din puţinii supravieţuitori. Eram nişte tineri frumoşi, entuziaşti, plini de bucuria poeziei, a literaturii, de mirosul teilor de pe strada Domnească, de frumoasa Dunăre... Păcat că la vârsta aceasta nu mai putem să ne adunăm cu toţii, să stăm la un pahar de vin bun, ca odinioară, călătorind pe Dunăre, între Brăila şi Galaţi...
Primul volum v-a apărut în 1959, Ningea în Bărăgan, retipărit, cu unele adaosuri, în 1964, sub titlul Cantonul părăsit, volum premiat de Uniunea Scriitorilor. Au urmat Somnul de la amiază (1960) şi Dincolo de nisipuri (1962). Se publica greu o carte?
Era foarte greu să publici. În primul rând, pentru că trebuia să fii, într-o oarecare măsură, proletcultist. În volumul meu de debut sunt doar două povestiri bune, restul sunt nişte chestii ratate, dar simţeam că zestrea primită de la părinţi, de la strămoşi, trebuia dezvoltată.
Am muncit din răsputeri să scap de toate mizeriile proletcultismului.
Ce prietenii v-au marcat în viaţă?
Foarte multe. Nu pot să amintesc decât puţine nume, nu am avea spaţiu pentru toate, am fost strâns legat de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Băieşu, Raicu, Cosaşu, Grigore Hagiu ş.a., a fost o generaţie superbă, care nu se va mai repeta. Generaţie de mari poeţi care, iată, dispare. De curând au murit marele prieten Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Cezar Baltag – prieteni de inimă...
Ce înseamnă să primeşti de atâtea ori Premiul Uniunii Scriitorilor?
Demult, să primeşti acest premiu însemna nişte bani în plus. Prima dată eşti fermecat, te crezi chiar vrăjitor, consideri că ai primit totul, eşti îndrăgostit de iele şi ele de tine. Dar celelalte premii devin rutină. Premiile nu fac un scriitor, ci îl ajută să scrie alte cărţi. Ca scriitor, pot spune, nu o duc prea bine, dar nici foarte greu, dar mă gândesc la bieţii tineri care abia încep să scrie, cum se vor descurca ei?
Astăzi, un prozator, ca să trăiască decent, trebuie să aibă un tată moşier sau fabricant, pentru că proza este o osândă, nu o desfătare. Ca să scrii 6-7 ore pe zi, să citeşti apoi 2-3 ore, trebuie să fii rupt de realitate, de mizeriile cotidiene, să nu-ţi pese de nimic, doar să scrii.
Cred că, la ora actuală, literatura noastră este în pragul nenorocirii. Neajutată de stat, nu se mai poate descurca. Într-o ţară mică, aşa cum este România, într-o ţară hărţuită de toate neamurile închipuite din jur, literatura trebuie să beneficieze de sprijinul statului. El neexistând, literatura nu mai rezistă.
Dar revistele literare?
Nu sunt profet, sunt doar redactor-şef. Dezastruos viitor! Sigur, soluţia la îndemână este cea a sponsorizărilor. Dar banii se pare că nu sunt daţi în această direcţie. Toată stima mea pentru echipa de fotbal din Galaţi care mi-e dragă şi felicitări celor ce o sprijină, dar are nevoie de ajutor în primul rând literatura.
Există în Galaţi o editură şi o revistă „Porto-Fran¬co” serioase, foarte puternice, care ar trebui sprijinite cu toate puterile, căci altfel se pot pierde.
Şi mă gândesc acum, că prima statuie a marelui nostru poet Mihai Eminescu a apărut în Galaţi, în acel minunat oraş de negustori...
Domnule Fanus Neagu, va multumesc!
13 iunie, Bucureşti, Teatrul „Nottara”
Expozitie: CUSCA
suntem in afara sau in interiorul custii?ce culoare este inauntru? ce culoare afara?
cat spatiu avem inauntru? cat afara?
astazi la ora 18.00 fix la Galeriile "N.Mantu" vom masura...cusca!
va astept!
luni, 23 mai 2011
Joia de Poveste, ed.III
invitatie:
LIBRARIA HUMANITAS
si scriitoarea ANGELA BACIU
invita pe toti copiii cuminti la
"JOIA DE POVESTE", ed.III,
- 26 mai 2011, orele 17.00 fix -
veti auzi minunate povesti la lansarea cartii (debut) pentru copii:
"MICII ARTISTI"
autori: VALI DIACONU, DIANA ALEXANDRA SOIMU si NICOLETA MUTU
moderator: ANGELA BACIU
desene de: Doina Neacsu
din program: - prezentare carte
- spectacol de teatru papusi
- alte surprize
va asteptam la un ceai fierbinte la Cafeneaua Humanitas din Str.Domneasca, Nr.45, Galati
intrarea libera pentru toti copii, parintii, bunicii!!!
(proiect initiat de angela baciu; afis "adquest image"
LIBRARIA HUMANITAS
si scriitoarea ANGELA BACIU
invita pe toti copiii cuminti la
"JOIA DE POVESTE", ed.III,
- 26 mai 2011, orele 17.00 fix -
veti auzi minunate povesti la lansarea cartii (debut) pentru copii:
"MICII ARTISTI"
autori: VALI DIACONU, DIANA ALEXANDRA SOIMU si NICOLETA MUTU
moderator: ANGELA BACIU
desene de: Doina Neacsu
din program: - prezentare carte
- spectacol de teatru papusi
- alte surprize
va asteptam la un ceai fierbinte la Cafeneaua Humanitas din Str.Domneasca, Nr.45, Galati
intrarea libera pentru toti copii, parintii, bunicii!!!
(proiect initiat de angela baciu; afis "adquest image"
Lansare "Asimetria Durerii" de Adam Puslojic
ADAM PUSLOJIC,UN SCRIITOR INTRAT IN MITOLOGIA LITERATURII ROMANE,
PENTRU PRIMA DATA LA BRASOV
* ASEZAMANTUL CULTURAL “REDUTA”
* FUNDATIA ARANIA
* Grupul CAII VERZI DE PE PERETI
vă invită
Marti, 24 mai, ora 19.00, la Aşezământul Cultural Reduta din Braşov
la o întâlnire cu marele poet sîrb
ADAM PUSLOJIC
prietenul lui Nichita Stanescu şi al poeziei romanesti, membru de onoare al Academiei Romane. 25 de volume în limba sîrbă, 8 volume în limba română, apare in 60 de volume de traduceri, în peste 20 de limbi. A tradus din Mihai Eminescu, Marin Sorescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Ion Barbu, Mircea Dinescu, etc.
În cadrul manifestarii se va lansa antologia de versuri în limba română, în trei volume, “ASIMETRIA DURERII”, de Adam Puslojic
Cu participarea cântăreţului Dragoljub Firulovic (Serbia), interpret de muzică din Valea Timocului
Recital al actorului Mihai Bica
Profil Puslojic : lector univ.dr. Virgil Borcan
Cu participarea scriitorului Daniel Drăgan şi a cvintetului vocal Anatoly
Moderatori : Poeţii Adrian Munteanu şi Laurentiu Ciprian Tudor
Dictionarul Scriitorilor Romani de Azi
A aparut "DICTIONARUL SCRIITORILOR ROMANI DE AZI"
Editura "Portile Orientului" Iasi
anul aparitiei : 2011
autori : Craciun Boris si Daniela Craciun Costin
nr. pagini : 596
"Dictionarul scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Serbia, Israel, Europa Occidentala, Statele Unite, Canada) este o lucrare aparuta in 2011 la Iasi, cu sprijinul filialelor USR, altor asociatii scriitoricesti. Opul informativ ilustrat insumeaza circa 2000 de prezentari ale scriitorilor romani din zilele noastre, fiind practic cea mai cuprinzatoare lucrare despre autorii timpului prezent, de la debutanti foarte tineri, pana la respectabile personalitati octogenare si nonagenare afirmate in lumea literara din vatra limbii romanesti sau din diaspora. Volumul de fata este ilustrat cu peste 2000 de fotografii alb/negru si color trimise de autori, de filialele teritoriale ale uniunilor de creatie sau de muzeele literare, alcatuind evident o galerie a scriitorilor romani din anii 2010."
sursa: editura
(multumesc si eu pentru faptul ca ma regasesc si in aceasta editie alaturi de alte mari nume ale literaturii contemporane)
sâmbătă, 21 mai 2011
La multi ani! scriitorului VASILE ANDRU
Vasile Andru (n. 22 mai 1942, Mușenița, jud. Suceava) este un prozator, teoretician și eseist român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Andru
Din toata inima va urez multa sanatate, reusite, impliniri si multa inspiratie!
interviu cu scriitorul VASILE ANDRU
MOTTO:
„Într-o vreme m-am lăsat şi eu pradă ispitei de a fi în frunte”
„Destinul de a fi scriitor are un substrat tainic”
Domnule Vasile Andru, care este cartea care v-a chinuit cel mai mult? Şi care este cea pe care o iubiţi cel mai mult?
Scrierea unei cărţi, d-na Angela Baciu, oricât ar dura, oricâte înaripări sau înfrângeri ar presupune, nu te chinuie, ci te înviază. Chiar când scrisul este un canon – adică devine ca un travaliu zilnic, ascetic, mortificator (văzut din afară) – eu îl resimt ca pe o şansă, ca pe o extatică mânare dinlăuntru.
Dar înţeleg, bună doamnă Angela Baciu, că aţi vrut să întrebaţi: care-i cartea ce v-a chinuit dulce cel mai mult. Mult ca durată, mult ca intensitate.
Este romanul Grădinile ascunse (apărut recent). M-a chinuit dulce şi mult: ca durată întâi. Romanul acesta are o vârstă notabilă. Are deja un curriculum! Într-o formă embrionară, a fost schiţat prin 1973, când eram asistent universitar la Suceava. Într-o formă structurată, capitolată, romanul s-a născut în 1984, la Bucureşti: s-a născut în acelaşi an cu fiica mea, Tamara. De altfel, naşterea fiicei a dat un alt sens proiectului iniţial. La început, această proză era un exerciţiu de supravieţuire, în vremi siluitoare. După naşterea fiicei, s-a mai adăugat un sens: l-am simţit ca pe o poveste pentru ea, jucăria ei, zestrea ei.
Romanul acesta are subiect, intrigă, are personaje, în¬tâm¬plări. Este vorba de păţaniile unui om ajuns în „ţara hazardului”, în ţara dresajului total, în ţara dictaturii perfecte, a dictaturii desă¬vârşite – la concurenţă cu Dumnezeu! aş zice.
În această „ţară” (la început, un oraş: o Suceavă concentraţionară; apoi extinsă la un continent, la o planetă!) – un om caută grădinile. Un om urmat de alţi oameni. Un om cu statut antropologic enigmatic (ca noi toţi) caută grădinile ascunse. Cititorul va vedea cum şi unde le-ar găsi.
Am terminat cu regret acest roman. În sensul că scrisul la el devenise nu doar un „canon”, ci şi „raţia” de bucurie zilnică.
În 2004 am zis: „Gata, îl public!”; şi am angajat cu două edituri apariţia cărţii. Dar am văzut că nu-i gata; şi l-am mai rescris de două ori, lucrând la el ceva mai intens în 2005. Dacă compar prima şi ultima variantă, văd că, după decenii, din prima variantă au mai rămas circa 10 capitole (din cele 46 capitole ale cărţii). Iar propoziţiile rămase de atunci sunt parcă atavisme...
Cartea a apărut în aprilie 2006, la editura „Paralela 45”, chiar în săptămâna patimilor. Ziceam, având o oarecare tristeţe că l-am terminat. Aş fi vrut să mai scriu la el, încă un an măcar... Cred că scrisul la o carte nu are sfârşit. După cum omul nu este terminat, ci se află încă în lucru, în atelierul Creatorului. Dar, deşi neterminat, omul „funcţionează”. Cu toate sucelile lui, cu toate neroziile lui, cu toată cruzimea lui, cu toate dizabilităţile lui, omul „funcţionează”. Dumnezeu îl lasă să funcţioneze aşa neterminat. Poate cu oarecare amuzare... căci eu simt că Dumnezeu se amuză un pic de nevolnicia şi infantilismul omului; dar El ştie că a pus Legea în toţi atomii omului şi că Legea îl va îndrepta pe om, în timp... Aşa zicem şi noi, când publicăm o carte: ar mai fi de lucru, dar s-o lăsăm să funcţioneze aşa neterminată şi-n faza aceasta... La anu’ ce vine, aş vrea să scriu o variantă restrânsă a „Grădinilor”. O variantă de circa 120 de pagini.
Grădinile ascunse este alt gen decât romanul non-fiction, care s-a văzut că vă este specific? Ce loc va avea acest roman în creaţia D-vstră? Dar în peisajul literaturii de azi? Va răsturna clasamentele convenţionale ale zgomotoşilor critici care fac piaţa literară? Este acel roman-eveniment pe care-l aşteaptă un scriitor în cariera sa? Cum îl definiţi?
Este ceva nou în scrisul meu. Un critic l-a şi inclus în genul utopie (Al. Cistelecan). Este o utopie, prin idealismul său total, prin geografia sa carpatică dar trans-pământeană. „A-topos”, adică loc/ ţară imposibile... Şi totuşi, uşor de recunoscut sursa inspiraţiei: „lagărul socialist” estic, cu dictatura cea mai „perfec¬ţionată” din câte a cunoscut istoria. Parabola concentra¬ţionară şi utopia se întâlnesc, se îngemănează. Căci şi în istorie, comunismul începe ca o utopie, sfârşeşte ca o crimă; şi din el mai supravieţuiesc cioburi psihice, epigrame mintale.
În al treilea rând, sau mai presus de planurile semnalate, este vorba de un roman sapienţial (să-i zicem: iniţiatic), al unui autor care iubeşte Ecleziastul şi consideră Ecleziastul o culme a romanului sapienţial. Şi un autor care iubeşte Filocalia şi consideră Filocalia o culme a genului paideic. Aici romanul s-ar deschide spre revelatoriu, spre râvnita „întâlnire” cu Dumnezeu. Acel Dumnezeu care există cu adevărat, şi care va exista chiar şi după ce omenirea va fi atât de sus, atât de năzdrăvană încât se va iluziona că se poate lipsi de EL...
Nu uit că m-aţi întrebat ce loc are acest roman în scrisul meu. Deşi are o factură aparte, Grădinile ascunse stă în continuitatea romanului Muntele calvarului (ducând mai departe teza precarităţii legii) şi a romanului Păsările cerului (şi acolo este vizibilă parabola concentraţionară).
Dar, mai ales, Grădinile ascunse are un loc aparte prin aceea că îl simt ca pe ultimul meu roman. şi având în vedere că a mijit prin 1973, se poate spune că este şi primul, şi ultimul...
Aşa, câte o proza scurtă voi mai publica. Voi publica şi acel jurnal Amintiri din jurul lumii, care-i gata de tipar. Dar un alt roman-roman, coerent şi filimonez, nu cred că voi mai scrie. Mapele conţinând minereul romanului indian Jagat nitya (adică Părelnică lume, sau Bună ziua, iluzie) va rămâne un conglomerat de nuclee narative şi atât. Grădinile ascunse este ultimul, este un final de „carieră” literară.
Cum apreciaţi poziţia şi locul pe care-l aveţi în literatură? E vorba şi de „imaginea” care s-a format despre Dvs – după cărţi, după apariţii publice, după ureche, după ecou, uneori cu rezerve, alteori cu nuanţe chiar „legendare”. Pentru unii existaţi ca prozator, autor al romanului istoric Noaptea împăratului sau al romanului postmodern Turnul; pentru alţii ca redactor aşezat pe viaţă la „Viaţa Românească”. Pentru alţii ca îndrumător de şcoală sapienţială (ipostază în care mulţi vă urmăresc scrierile, şi mulţi vă urmează; ipostază în care sunteţi azi invitat la biblioteca „V.A. Urechia”, Galaţi). Sunt oameni care au citit din Dvs. doar Terapia destinului sau Isihasmul, şi care ignoră că aveţi şi romane! Dar sunt alţii, şi mă refer în primul rând la critici, care vă iau în considerare doar romanele, doar proza. Aşadar, sunteţi mulţumit de LOC, sau de ROL? Când spun rol, mă refer la îndrumătorul de practici sapienţiale. Când spun loc, mă refer la poziţia în plan literar. Sunteţi mulţumit de acest „loc” în ierarhie?
Nu ştiu exact ce loc am, dar sunt mulţumit de el. Joaca de-a numerotarea treptei pe care stai (joacă foarte serioasă în plan imediat), sau joaca de-a excelarea – ţin de o solidă gândire arhaică, străveche, când era absolut vital să obţii un loc de frunte în hoarda primară: eventual să devii „tatăl hoardei”.
Ce loc deţin eu în „hoarda literară”? Cred că, într-o vreme, m-am lăsat şi eu pradă ispitei de a fi în frunte... La alegerile din 1990, am fost ales şeful secţiei de proză, Bucureşti. Şi m-am complăcut să fiu vreo trei mandate „tatăl” micro-hoardei prozatorilor din Asociaţia Bucureşti (vreo 300 prozatori legitimaţi). În romanul Turnul, pe junii optzecişti îi numeam chiar „hoarda de aur a literaturii române”.
Dar, drept să spun, n-am grija competiţiei. Scriu elaborat, cu exigenţă, dar fără grija competiţiei. Mă bucur tare de performanţele altora, de parcă prin ele m-ar scuti pe mine de o trudă. Mă bucur că Svetislav Basara (un sârb optzecist) a scris romanul subconştientului balcanic mai bine decât puteam s-o fac eu în Păsările cerului. Şi că Anton Doncev (bulgar şaptezecist) a scris Cavalerul cărţii de taină – depozite din subconştientul creştin al Europei. Simt continuitate, nu competiţie.
Ştiu bine, însă, ce loc am eu în ansamblul speţei umane: un atom din cei şase miliarde. A-tom, pre greceşte; in-dividus, pre latineşte. Dotat cu (sau dăruit cu) „gena mulţumirii”. Sunt o sumă de celule gânditoare; în continuitate bună cu alte celule gânditoare ale speţei. Un episod (românesc) din dorul materiei de a se povesti pe sine.
V-am trimis prin poştă încă 12 întrebări, aş vrea să răspundeţi măcar la una-două, la temele în care sunteţi mai implicat. Ştiu că aveţi legături cu diaspora literară. Ce destin au aceşti scriitori? Mai sunt ei astăzi vitregiţi?
Am legături cu diaspora, cu scriitorii din exil, din emigraţia forţată dinainte de 1989, şi cu emigraţia liberă de după 1990. Ei nu mai sunt vitregiţi, acum. Dar altădată, oare erau mai vitregiţi scriitorii din exil, decât cei rămaşi în „lagărul” de-acasă? Scriitorii din exil au ştiut să-şi transforme trauma smulgerii în şansă de creaţie. I-am cunoscut în Occident pe Emil Cioran, pe Virgil Ierunca, pe Matei Vişniec, pe Dumitru Ţepeneag. Acum am o bună relaţie cu scriitorii românii din America. Chiar acum merg pentru lansări şi dezbateri la New York, San Francisco, Atlanta. Am scris despre diaspora literară şi neliterară, în volumul Viaţă şi Veac, secvenţa „Povestind suflet românesc la românii de departe”. În revista „Viaţa Românească”, recent, vorbind despre viitorul lite¬raturii române, am scris că văd posibil „un viitor anglo-a¬merican” al literaturii române.
Dar despre viitorul romanului românesc, ce părere aveţi?
Romanul românesc de azi este în formă. Se scrie prea lung, prea vălmăşit, dar merge! Se scrie fluvial, dezgrădit, dezlânat, mâlos, dar merge!
În fond, şi ultimele succese internaţionale: Naipaul (premiul Nobel) sau Arundhati Roy (premiul Booker) – sunt dezgrădite, mâloase, dar merg! (Nici o aluzie la faptul că, în latină, mergere înseamnă „a cufunda, a îneca”...)
După ora poeziei, care se încheie cu Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Cărtărescu, – vine ora prozei. Sau măcar minutul prozei. Vine cu Constantin Virgil Negoiţă, Mircea Săndulescu, Adrian-Christian Kuciuk, Dan Stanca, Marius Marian Şolea, Alexandru Ecovoiu, Marian Ilea, Cecilia Ştefănescu.
Şi mai adaug doi autori, buni, dar nemediatizaţi, cvasiimolaţi: indianista Oma Stănescu, prin romanul Arşiţa Karmei (1997) este la fel de frapantă ca belgianca „niponă” Amelie Nothomb, cu care are în comun o energie a demitizării Orientului.
Alexa Gavril Bâle publică romanul etno-psihologic America de dincolo de gard (2003). Proza aceasta are un firesc, o acurateţe şi o polifonie cum de la Cuptorul de pâine al lui Mircea Nedelciu eu n-am mai citit. Alexa Gavril Bâle atestă şi o mondializare a ruralului carpatic – fără precedent în scrisul nostru, cred.
Uneori simt totuşi o neadecvare (trecătoare?) între noi şi veac, între noi şi chemare. Nu-i vorba de diferenţa de viteză dintre plaivaz şi computer (deja rezolvată de unii). Ci văd autori predestinaţi unei cărţi mari care însă ard ca şi „în treacăt”, făcând în principal altceva, ca să subziste.
Oricum, „destinul de a fi scriitor”, sau de a da „the book of the century” are şi un substrat tainic. Şi, personal, singura certitudine pe care o am în privinţa rezultatului este bucuria lucrului la o carte. Restul se decide dincolo de noi.
În încheiere, aş vrea să discutăm despre împlinire profesională. În ce constă împlinirea Dvstră? În cărţile publicate (circa 25 de volume), sau în discipolii care urmează cercul D-vstră de „stimulare mentală”? Sau în amândouă? Sunteţi, evident, înainte de toate scriitorul Andru. Aţi lăsat cândva o catedră universitară – pentru a scrie, sau pentru o altă perspectivă de împlinire?
Împlinirea profesională înseamnă pentru unii să devii bogat, pentru alţii să devii vedetă. Este accepţia populară a împlinirii, sau accepţia sălbatică a împlinirii, după care suntem clasaţi, distribuiţi în funcţii, căpătuiţi... Pentru mentalitatea sălbatică (generală azi) vedetele sunt mai grăitoare decât modelele. Vedetele sunt exhibate de mass-media, sunt maşini de făcut bani. Vedetismul se extinde, de la artişti la politicieni, până la clerici... Am văzut un cleric care, foarte roditor în asceza lui, a fost împins uşurel pe panta vedetismului şi a fost transformat într-o maşină de făcut bani la mănăstirea lui... Marile vedete politice, mai ales, dar şi artistice, fascinează mulţimile. Vedetele întorc spatele oamenilor, totuşi oamenii le iubesc foarte tare, pentru că ele sunt un fel de reparator (iluzoriu) al frustrărilor imense, sunt o proiecţie a setei universale de a ţâşni din cenuşiul existenţei... Am lăsat cândva catedra universitară pentru scris, dar mai ales pentru a trăi altfel.
Să vorbim de împlinirea umană, – cea profesională fiind doar un aspect, un instrument de etapă. Adevărata împlinire o dă trecerea de la înrobitoare griji la eliberare; de la condiţia nefericită la linişte; adică trecerea de la simţuri la duh; şi aceasta este cu putinţă chiar în vremea noastră.
(Angela Baciu)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Andru
Din toata inima va urez multa sanatate, reusite, impliniri si multa inspiratie!
interviu cu scriitorul VASILE ANDRU
MOTTO:
„Într-o vreme m-am lăsat şi eu pradă ispitei de a fi în frunte”
„Destinul de a fi scriitor are un substrat tainic”
Domnule Vasile Andru, care este cartea care v-a chinuit cel mai mult? Şi care este cea pe care o iubiţi cel mai mult?
Scrierea unei cărţi, d-na Angela Baciu, oricât ar dura, oricâte înaripări sau înfrângeri ar presupune, nu te chinuie, ci te înviază. Chiar când scrisul este un canon – adică devine ca un travaliu zilnic, ascetic, mortificator (văzut din afară) – eu îl resimt ca pe o şansă, ca pe o extatică mânare dinlăuntru.
Dar înţeleg, bună doamnă Angela Baciu, că aţi vrut să întrebaţi: care-i cartea ce v-a chinuit dulce cel mai mult. Mult ca durată, mult ca intensitate.
Este romanul Grădinile ascunse (apărut recent). M-a chinuit dulce şi mult: ca durată întâi. Romanul acesta are o vârstă notabilă. Are deja un curriculum! Într-o formă embrionară, a fost schiţat prin 1973, când eram asistent universitar la Suceava. Într-o formă structurată, capitolată, romanul s-a născut în 1984, la Bucureşti: s-a născut în acelaşi an cu fiica mea, Tamara. De altfel, naşterea fiicei a dat un alt sens proiectului iniţial. La început, această proză era un exerciţiu de supravieţuire, în vremi siluitoare. După naşterea fiicei, s-a mai adăugat un sens: l-am simţit ca pe o poveste pentru ea, jucăria ei, zestrea ei.
Romanul acesta are subiect, intrigă, are personaje, în¬tâm¬plări. Este vorba de păţaniile unui om ajuns în „ţara hazardului”, în ţara dresajului total, în ţara dictaturii perfecte, a dictaturii desă¬vârşite – la concurenţă cu Dumnezeu! aş zice.
În această „ţară” (la început, un oraş: o Suceavă concentraţionară; apoi extinsă la un continent, la o planetă!) – un om caută grădinile. Un om urmat de alţi oameni. Un om cu statut antropologic enigmatic (ca noi toţi) caută grădinile ascunse. Cititorul va vedea cum şi unde le-ar găsi.
Am terminat cu regret acest roman. În sensul că scrisul la el devenise nu doar un „canon”, ci şi „raţia” de bucurie zilnică.
În 2004 am zis: „Gata, îl public!”; şi am angajat cu două edituri apariţia cărţii. Dar am văzut că nu-i gata; şi l-am mai rescris de două ori, lucrând la el ceva mai intens în 2005. Dacă compar prima şi ultima variantă, văd că, după decenii, din prima variantă au mai rămas circa 10 capitole (din cele 46 capitole ale cărţii). Iar propoziţiile rămase de atunci sunt parcă atavisme...
Cartea a apărut în aprilie 2006, la editura „Paralela 45”, chiar în săptămâna patimilor. Ziceam, având o oarecare tristeţe că l-am terminat. Aş fi vrut să mai scriu la el, încă un an măcar... Cred că scrisul la o carte nu are sfârşit. După cum omul nu este terminat, ci se află încă în lucru, în atelierul Creatorului. Dar, deşi neterminat, omul „funcţionează”. Cu toate sucelile lui, cu toate neroziile lui, cu toată cruzimea lui, cu toate dizabilităţile lui, omul „funcţionează”. Dumnezeu îl lasă să funcţioneze aşa neterminat. Poate cu oarecare amuzare... căci eu simt că Dumnezeu se amuză un pic de nevolnicia şi infantilismul omului; dar El ştie că a pus Legea în toţi atomii omului şi că Legea îl va îndrepta pe om, în timp... Aşa zicem şi noi, când publicăm o carte: ar mai fi de lucru, dar s-o lăsăm să funcţioneze aşa neterminată şi-n faza aceasta... La anu’ ce vine, aş vrea să scriu o variantă restrânsă a „Grădinilor”. O variantă de circa 120 de pagini.
Grădinile ascunse este alt gen decât romanul non-fiction, care s-a văzut că vă este specific? Ce loc va avea acest roman în creaţia D-vstră? Dar în peisajul literaturii de azi? Va răsturna clasamentele convenţionale ale zgomotoşilor critici care fac piaţa literară? Este acel roman-eveniment pe care-l aşteaptă un scriitor în cariera sa? Cum îl definiţi?
Este ceva nou în scrisul meu. Un critic l-a şi inclus în genul utopie (Al. Cistelecan). Este o utopie, prin idealismul său total, prin geografia sa carpatică dar trans-pământeană. „A-topos”, adică loc/ ţară imposibile... Şi totuşi, uşor de recunoscut sursa inspiraţiei: „lagărul socialist” estic, cu dictatura cea mai „perfec¬ţionată” din câte a cunoscut istoria. Parabola concentra¬ţionară şi utopia se întâlnesc, se îngemănează. Căci şi în istorie, comunismul începe ca o utopie, sfârşeşte ca o crimă; şi din el mai supravieţuiesc cioburi psihice, epigrame mintale.
În al treilea rând, sau mai presus de planurile semnalate, este vorba de un roman sapienţial (să-i zicem: iniţiatic), al unui autor care iubeşte Ecleziastul şi consideră Ecleziastul o culme a romanului sapienţial. Şi un autor care iubeşte Filocalia şi consideră Filocalia o culme a genului paideic. Aici romanul s-ar deschide spre revelatoriu, spre râvnita „întâlnire” cu Dumnezeu. Acel Dumnezeu care există cu adevărat, şi care va exista chiar şi după ce omenirea va fi atât de sus, atât de năzdrăvană încât se va iluziona că se poate lipsi de EL...
Nu uit că m-aţi întrebat ce loc are acest roman în scrisul meu. Deşi are o factură aparte, Grădinile ascunse stă în continuitatea romanului Muntele calvarului (ducând mai departe teza precarităţii legii) şi a romanului Păsările cerului (şi acolo este vizibilă parabola concentraţionară).
Dar, mai ales, Grădinile ascunse are un loc aparte prin aceea că îl simt ca pe ultimul meu roman. şi având în vedere că a mijit prin 1973, se poate spune că este şi primul, şi ultimul...
Aşa, câte o proza scurtă voi mai publica. Voi publica şi acel jurnal Amintiri din jurul lumii, care-i gata de tipar. Dar un alt roman-roman, coerent şi filimonez, nu cred că voi mai scrie. Mapele conţinând minereul romanului indian Jagat nitya (adică Părelnică lume, sau Bună ziua, iluzie) va rămâne un conglomerat de nuclee narative şi atât. Grădinile ascunse este ultimul, este un final de „carieră” literară.
Cum apreciaţi poziţia şi locul pe care-l aveţi în literatură? E vorba şi de „imaginea” care s-a format despre Dvs – după cărţi, după apariţii publice, după ureche, după ecou, uneori cu rezerve, alteori cu nuanţe chiar „legendare”. Pentru unii existaţi ca prozator, autor al romanului istoric Noaptea împăratului sau al romanului postmodern Turnul; pentru alţii ca redactor aşezat pe viaţă la „Viaţa Românească”. Pentru alţii ca îndrumător de şcoală sapienţială (ipostază în care mulţi vă urmăresc scrierile, şi mulţi vă urmează; ipostază în care sunteţi azi invitat la biblioteca „V.A. Urechia”, Galaţi). Sunt oameni care au citit din Dvs. doar Terapia destinului sau Isihasmul, şi care ignoră că aveţi şi romane! Dar sunt alţii, şi mă refer în primul rând la critici, care vă iau în considerare doar romanele, doar proza. Aşadar, sunteţi mulţumit de LOC, sau de ROL? Când spun rol, mă refer la îndrumătorul de practici sapienţiale. Când spun loc, mă refer la poziţia în plan literar. Sunteţi mulţumit de acest „loc” în ierarhie?
Nu ştiu exact ce loc am, dar sunt mulţumit de el. Joaca de-a numerotarea treptei pe care stai (joacă foarte serioasă în plan imediat), sau joaca de-a excelarea – ţin de o solidă gândire arhaică, străveche, când era absolut vital să obţii un loc de frunte în hoarda primară: eventual să devii „tatăl hoardei”.
Ce loc deţin eu în „hoarda literară”? Cred că, într-o vreme, m-am lăsat şi eu pradă ispitei de a fi în frunte... La alegerile din 1990, am fost ales şeful secţiei de proză, Bucureşti. Şi m-am complăcut să fiu vreo trei mandate „tatăl” micro-hoardei prozatorilor din Asociaţia Bucureşti (vreo 300 prozatori legitimaţi). În romanul Turnul, pe junii optzecişti îi numeam chiar „hoarda de aur a literaturii române”.
Dar, drept să spun, n-am grija competiţiei. Scriu elaborat, cu exigenţă, dar fără grija competiţiei. Mă bucur tare de performanţele altora, de parcă prin ele m-ar scuti pe mine de o trudă. Mă bucur că Svetislav Basara (un sârb optzecist) a scris romanul subconştientului balcanic mai bine decât puteam s-o fac eu în Păsările cerului. Şi că Anton Doncev (bulgar şaptezecist) a scris Cavalerul cărţii de taină – depozite din subconştientul creştin al Europei. Simt continuitate, nu competiţie.
Ştiu bine, însă, ce loc am eu în ansamblul speţei umane: un atom din cei şase miliarde. A-tom, pre greceşte; in-dividus, pre latineşte. Dotat cu (sau dăruit cu) „gena mulţumirii”. Sunt o sumă de celule gânditoare; în continuitate bună cu alte celule gânditoare ale speţei. Un episod (românesc) din dorul materiei de a se povesti pe sine.
V-am trimis prin poştă încă 12 întrebări, aş vrea să răspundeţi măcar la una-două, la temele în care sunteţi mai implicat. Ştiu că aveţi legături cu diaspora literară. Ce destin au aceşti scriitori? Mai sunt ei astăzi vitregiţi?
Am legături cu diaspora, cu scriitorii din exil, din emigraţia forţată dinainte de 1989, şi cu emigraţia liberă de după 1990. Ei nu mai sunt vitregiţi, acum. Dar altădată, oare erau mai vitregiţi scriitorii din exil, decât cei rămaşi în „lagărul” de-acasă? Scriitorii din exil au ştiut să-şi transforme trauma smulgerii în şansă de creaţie. I-am cunoscut în Occident pe Emil Cioran, pe Virgil Ierunca, pe Matei Vişniec, pe Dumitru Ţepeneag. Acum am o bună relaţie cu scriitorii românii din America. Chiar acum merg pentru lansări şi dezbateri la New York, San Francisco, Atlanta. Am scris despre diaspora literară şi neliterară, în volumul Viaţă şi Veac, secvenţa „Povestind suflet românesc la românii de departe”. În revista „Viaţa Românească”, recent, vorbind despre viitorul lite¬raturii române, am scris că văd posibil „un viitor anglo-a¬merican” al literaturii române.
Dar despre viitorul romanului românesc, ce părere aveţi?
Romanul românesc de azi este în formă. Se scrie prea lung, prea vălmăşit, dar merge! Se scrie fluvial, dezgrădit, dezlânat, mâlos, dar merge!
În fond, şi ultimele succese internaţionale: Naipaul (premiul Nobel) sau Arundhati Roy (premiul Booker) – sunt dezgrădite, mâloase, dar merg! (Nici o aluzie la faptul că, în latină, mergere înseamnă „a cufunda, a îneca”...)
După ora poeziei, care se încheie cu Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Cărtărescu, – vine ora prozei. Sau măcar minutul prozei. Vine cu Constantin Virgil Negoiţă, Mircea Săndulescu, Adrian-Christian Kuciuk, Dan Stanca, Marius Marian Şolea, Alexandru Ecovoiu, Marian Ilea, Cecilia Ştefănescu.
Şi mai adaug doi autori, buni, dar nemediatizaţi, cvasiimolaţi: indianista Oma Stănescu, prin romanul Arşiţa Karmei (1997) este la fel de frapantă ca belgianca „niponă” Amelie Nothomb, cu care are în comun o energie a demitizării Orientului.
Alexa Gavril Bâle publică romanul etno-psihologic America de dincolo de gard (2003). Proza aceasta are un firesc, o acurateţe şi o polifonie cum de la Cuptorul de pâine al lui Mircea Nedelciu eu n-am mai citit. Alexa Gavril Bâle atestă şi o mondializare a ruralului carpatic – fără precedent în scrisul nostru, cred.
Uneori simt totuşi o neadecvare (trecătoare?) între noi şi veac, între noi şi chemare. Nu-i vorba de diferenţa de viteză dintre plaivaz şi computer (deja rezolvată de unii). Ci văd autori predestinaţi unei cărţi mari care însă ard ca şi „în treacăt”, făcând în principal altceva, ca să subziste.
Oricum, „destinul de a fi scriitor”, sau de a da „the book of the century” are şi un substrat tainic. Şi, personal, singura certitudine pe care o am în privinţa rezultatului este bucuria lucrului la o carte. Restul se decide dincolo de noi.
În încheiere, aş vrea să discutăm despre împlinire profesională. În ce constă împlinirea Dvstră? În cărţile publicate (circa 25 de volume), sau în discipolii care urmează cercul D-vstră de „stimulare mentală”? Sau în amândouă? Sunteţi, evident, înainte de toate scriitorul Andru. Aţi lăsat cândva o catedră universitară – pentru a scrie, sau pentru o altă perspectivă de împlinire?
Împlinirea profesională înseamnă pentru unii să devii bogat, pentru alţii să devii vedetă. Este accepţia populară a împlinirii, sau accepţia sălbatică a împlinirii, după care suntem clasaţi, distribuiţi în funcţii, căpătuiţi... Pentru mentalitatea sălbatică (generală azi) vedetele sunt mai grăitoare decât modelele. Vedetele sunt exhibate de mass-media, sunt maşini de făcut bani. Vedetismul se extinde, de la artişti la politicieni, până la clerici... Am văzut un cleric care, foarte roditor în asceza lui, a fost împins uşurel pe panta vedetismului şi a fost transformat într-o maşină de făcut bani la mănăstirea lui... Marile vedete politice, mai ales, dar şi artistice, fascinează mulţimile. Vedetele întorc spatele oamenilor, totuşi oamenii le iubesc foarte tare, pentru că ele sunt un fel de reparator (iluzoriu) al frustrărilor imense, sunt o proiecţie a setei universale de a ţâşni din cenuşiul existenţei... Am lăsat cândva catedra universitară pentru scris, dar mai ales pentru a trăi altfel.
Să vorbim de împlinirea umană, – cea profesională fiind doar un aspect, un instrument de etapă. Adevărata împlinire o dă trecerea de la înrobitoare griji la eliberare; de la condiţia nefericită la linişte; adică trecerea de la simţuri la duh; şi aceasta este cu putinţă chiar în vremea noastră.
(Angela Baciu)
FESTIVAL INTERNATIONAL THE ART TO BE HUMAN-POEZIE, ARTA CONTEMPORANA SI MUZICA
Elvetia, Brusti,1-3 iulie 2011
Programul festivalului:
VINERI 1 IULIE 2011ORA 15.00- DESCHIDEREA OFICIALA
15.00-19.00 -GALERIE DE ARTA
Ionel Jinga Romania, Gabriella Hohendahl fotografie Swiss, Victorita Dutu Romania, Harry Klinkers fotografie Holand,Ileana Sima JR. fotografie Romania
16.00-18.00 Lectura publica
ANGELA BACIU Romania, lectura publica & prezentare de carte
GABI RADOIU Germania, eseu
SEBASTIAN DUICA Germania, poezie
GEORGE MARIO ANGELO USA, poezie
PETRU JIPA Germnia, poezie
PATRICIO SCHWANEC Argentina, documentar
ANDREA CACCIAVILLANI ITALY, prezentare de carte
20.00-21.00 CONCERT
KALYPTO ROMANIA
SAMBATA 2 IULIE 2011
15.00-19.00 -GALERIE DE ARTA
Ionel Jinga Romania, Gabriella Hohendahl fotografie Swiss, Victorita Dutu Romania, Harry Klinkers fotografie Holand,Ileana Sima JR. fotografie Romania
16.00-18.00Lectura publica
SEBASTIAN DRAGAN Germany, poezie
MANUELA MÜLLER Swiss, poezie
MILESCU VICTORITA Romania, poezie
ALEXANDRU BIROU Romania, poezie
CAMELIA IONITA Swiss, poezie
IULIA POPSCU Swiss, poezie
VASILICA MITREA Romania, prezentare de carte
DANIELA VOICU Romania
2000-21.00 CONCERT
Jürg Odermatt Swiss
DUMINICA 3IULIE 2011
15.00 Festivitatea de incheiere a festivalului
Muzica traditionala elvetiana
LOCATIA BRÜSTI ATTINGHAUSEN 6468 ELVETIA
EVENIMENT OPENAIR
ORGANIZATORI:
DANIELA VOICU SI ALBIN ZURFLUH
COLABORATORI:
ATTINGHAUSEN TURISMUS
LIGA SCRIITORILOR ROMANI
REVISTA ARMONII CULTURALE
IONEL JINGA
Programul festivalului:
VINERI 1 IULIE 2011ORA 15.00- DESCHIDEREA OFICIALA
15.00-19.00 -GALERIE DE ARTA
Ionel Jinga Romania, Gabriella Hohendahl fotografie Swiss, Victorita Dutu Romania, Harry Klinkers fotografie Holand,Ileana Sima JR. fotografie Romania
16.00-18.00 Lectura publica
ANGELA BACIU Romania, lectura publica & prezentare de carte
GABI RADOIU Germania, eseu
SEBASTIAN DUICA Germania, poezie
GEORGE MARIO ANGELO USA, poezie
PETRU JIPA Germnia, poezie
PATRICIO SCHWANEC Argentina, documentar
ANDREA CACCIAVILLANI ITALY, prezentare de carte
20.00-21.00 CONCERT
KALYPTO ROMANIA
SAMBATA 2 IULIE 2011
15.00-19.00 -GALERIE DE ARTA
Ionel Jinga Romania, Gabriella Hohendahl fotografie Swiss, Victorita Dutu Romania, Harry Klinkers fotografie Holand,Ileana Sima JR. fotografie Romania
16.00-18.00Lectura publica
SEBASTIAN DRAGAN Germany, poezie
MANUELA MÜLLER Swiss, poezie
MILESCU VICTORITA Romania, poezie
ALEXANDRU BIROU Romania, poezie
CAMELIA IONITA Swiss, poezie
IULIA POPSCU Swiss, poezie
VASILICA MITREA Romania, prezentare de carte
DANIELA VOICU Romania
2000-21.00 CONCERT
Jürg Odermatt Swiss
DUMINICA 3IULIE 2011
15.00 Festivitatea de incheiere a festivalului
Muzica traditionala elvetiana
LOCATIA BRÜSTI ATTINGHAUSEN 6468 ELVETIA
EVENIMENT OPENAIR
ORGANIZATORI:
DANIELA VOICU SI ALBIN ZURFLUH
COLABORATORI:
ATTINGHAUSEN TURISMUS
LIGA SCRIITORILOR ROMANI
REVISTA ARMONII CULTURALE
IONEL JINGA
Targul National al Cartii de Poezie, ed.II
18 - 22 mai 2011, Bucuresti
TNCP, ediţia a II-a, este o iniţiativă culturală care îşi propune să reintroducă în spaţiul public conceptul poeziei contemporane vizibile şi interactive. În cele patru zile ale Târgului, poezia, cartea de poezie, poeţii şi revistele de cultură care publică poezie vor fi protagonişti ai unui eveniment inedit în spaţiul românesc post-decembrist, care pune la loc de cinste creaţia poetică, marcă identitară a oricărui spaţiu cultural veritabil.
Bucureştiul este printre singurele capitale europene care nu are un Festival de Poezie de mare amploare. TNCP vine să suplinească acest deficit major, care plasează atât poezia, cât şi pe poeţi, în spaţii periferice de promovare.
Organizatori principali:
Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR)
Biblioteca Metropolitană
Co Organizator:
Uniunea Scriitorilor din România (USR)
programul il veti gasi pe:
http://www.mlr.ro/ro-evenimente-view-dezbateri-182.html
www.tncp.ro
O ZI CU NORA IUGA
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=330&catId=355&c=1
lectura la Metropolitana - Regal de Poezie
(invitatie)
(foto: Simona Andrei)
La Metropolitana, in fata unei cesti de cafele, am ascultat poezie, proza, am intrat in universul Norei Iuga. Afara ploua. Ploua.
8 mai 2011, Bucuresti,
Angela Baciu
lectura la Metropolitana - Regal de Poezie
(invitatie)
(foto: Simona Andrei)Cu putin mai devreme de inceperea evenimentului, pe o ploaie cumplita si o vreme rece ma indrept spre sediul Bibliotecii Metropolitane Bucuresti. Strazile sunt aglomerate, elevii ies de la scoala, oameni grabiti si infrigurati, o florareasa ma intreaba daca nu vreau sa cumpar flori, ma imbie cu niste minunate lalele negre, cumpar un buchet frumos pe care doresc sa il ofer d-nei Nora Iuga, merg mai departe, cativa turisti straini fac fotografii sinagogii de pe Amzei, fireste se chinuiau din cauza ploii, dar se bucurau cu siguranta de vacanta lor, saluta politicos cu un zambet larg, raspund salutului lor, ma intreaba in ce directie se afla strada Lipscani, pleaca mai departe.
Ma opresc in fata avizierului de la biblioteca si admir afisul evenimentului – fireste, alaturi de alte afise ale bibliotecii, sunt frumoase; ma grabesc sa intru in cladire, ploaia atat de rece imi ingheata mainile. Sunt intampinata cu caldura de echipa bibliotecii (le cunoscusem pe colegele de acolo de acum cativa ani, cand am mai avut lansari si lecturi) si ma intalnesc, in sfarsit, cu cea care a coordonat proiectul: d-na Marilena Chirita. Placuta, zambitoare, abia asteptam sa ne vedem. Intru in sala “Mircea Eliade” si incet intru in minunata atmosfera de casa a cartii, imi era atat de dor de locul acesta: holul primitor, sala cu vitralii si pianul vechi, caminul din dreapta si privelistea din curte.
Se fac ultimele pregatiri: se aseaza pliante cu informatii despre biblioteca pe scaunele din sala, se mai pun afise, invitatii si carti postale ale autoarelor sunt si ele asezate pe scaune, mese, la intrare, pe panouri. Special pentru acest eveniment s-a realizat si o diaporama din versuri semnate de cele doua invitate si imagini marca Simona Andrei, se mai verifica o data calitatea imaginii si sunetul, pe ecranul mare cuvintele parca iti intra sub piele, te strange, tipa, muzica te poarta pe alte taramuri si nu iti vine sa iti iei ochii din imaginile cu tarmuri magice, insule, cer si chipuri nedefinite.
Se apropie ora, incepe sa vina publicul, sala se umple aproape fara sa ne dam seama: tineri, profesori, elevi multi, scriitori, copii cu parinti, presa, nu ma asteptam sa fie atat de multa lume. Oamenii isi ocupa locurile, Marilena Chirita ma anunta ca a venit d-na Nora Iuga, ma bucur atat de mult ca o revad, am emotii uriase si o intampin in holul bibliotecii. Ne imbratisam ca doua vechi prietene, ma intreaba cum a fost calatoria, o intreb si eu cum a ajuns pe o ploaie atat de rece si suntem insotite in sala, mai avem putin pana la ora 16.00.
Vine o echipa de la TVR si ne propune un interviu, mergem intr-o sala alaturata, plina de carti unde este liniste. Mai intai vorbeste Nora despre lectura ce va avea loc, despre cartea pe care tocmai a publicat-o “Jurnalul Berlinez”, despre calatorii si prietenii literare; eu sunt intrebata ce voi citi, ce cuprinde volumul “Absintheria de pe Strada Covaci” pe care il am in lucru si daca a fost inspirat din locul de pe strada cu acelasi nume, ziarista spune ca este fascinata de povestea mea. Ne reintoarcem in sala, intre timp venise si d-ul Constantin Abaluta – poet, prozator, antologator si traducator roman unul dintre invitatii speciali ai evenimentului, un foarte bun prieten al Norei.
Publicul se linisteste, recunosc printre cei prezenti pe Corneliu Traian Atanasiu, scriitoarea Maria Postu care a venit insotita si de cativa elevi de la Colegiul National Bilingv “George Cosbuc” Bucuresti, colegi din presa si fosti colegi dintr-o companie unde am lucrat cu multi ani in urma.
Se trag draperiile, se stinge lumina, incepe filmul, acele imagini, versuri si muzici de care v-am vorbit mai devreme, nu are un titlu acest film, dar totul pare ca de poveste, dupa cinci minute de vizionare oamenii sunt neclintiti, cu privirile tinta in ecranul de sus, ai senzatia ca mai urmeaza ceva, dar lumina s-a aprins, iar Nora bate din palme, apoi publicul, “a fost atat de frumos” zice, intr-adevar, a fost o clipa magica. Nora incepe sa vorbeasca, multumeste publicului, este calda, o asculti cu o atat de mare bucurie, incet ne asezam la locurile pregatite de la masa invitatilor: eu, Nora Iuga si Constantin Abaluta care incepe sa vorbeasca, spunandu-ne ca va pleca foarte repede, pentru ca va trebui sa participe si la o alta lansare. Ma bucura faptul ca l-am revazut (ultima data cred ca am vorbit la Iasi la “Trenul Regal”), vorbeste pe marginea textelor mele, am emotii atat de mari, vorbeste despre Nora, despre prietenia care ii leaga, carti publicate, stil, literatura in general.
Cum sa nu te bucuri cand poti fi in preajma unor asemenea oameni si sa ii asculti.
Stiu, timpul trece repede, sunt invitata sa citesc, am pregatit pentru acest moment un grupaj de poeme scurte:
“singura. astept dimineata/ o absorbtie rece /pun degetul /pe brat/ venele subtiri tipa/ calmul de afara scrijeleste pielea si ochii/au spart toate cutiile muzicale”, sau “in copilarie noaptea sus /pe trei ierarhi/ am lovit intunericul cu pumnul/ ma luam de mana cu ceilalti si/ cantam prohodul/ n-am inteles/ de ce nu aveam voie pe pod/ in orice caz nu ploua” si o piesa de teatru intr-un act “Povestea unui mort care avea o iubita la Venetia” sau “Mortul nostru”; emotii mari, dar publicul a aplaudat, a ras la anumite replici, semn ca ii prinsese piesa de teatru.
Apoi, a venit cel mai important moment: lectura Norei Iuga. Anuntase ca va citi din “Jurnalul Berlinez” partea a doua, este fascinanta, citeste cu atata pasiune si forta, imediat ne duce in lumea ei, descrie locurile pe unde a fost, oamenii intalniti, intamplari frumoase sau mai putin frumoase, stari si emotii din perioada petrecuta la bursa din Germania, amintiri despre locuri si oameni. Nimeni nu se misca, nu se aude nimic in jur, publicul asculta fascinat, ma uit la chipurile oamenilor, ochii atintiti spre ea, traiesc o data cu ea…la un moment dat se opreste, ne intreaba daca mai vrem sa citeasca, sigur ca mai vrem, am sta asa sa ascultam toata cartea, nu se grabeste nimeni, se aude doar ploaia dincolo de geamul intredeschis. Nora continua sa citeasca:
“Stau, imi beau cafeaua. Fumez. Ce am sa scriu mai departe? Tot ce e acum material si palpabil in jurul meu habar n-are ca peste treizeci de zile balonul rosu se va dezumfla si va cadea la pamant. Fara indoiala am o zi proasta. De ce nu stiu sa-mi folosesc mainile decat miscand acest pix pe hartie? De ce nu stiu sa fac sarmale ca Pipi, sa invit prieteni la masa, sa calc camasi? O camasa albastra, apretata, e un cer, una alba e zapada. Imi spune ca eschimosii au zeci de cuvinte diferite pentru zapada. Dupa nuantele pe care le imbraca albul sub efectul luminii naturale…vad o zapada albastra, una galbena, una violeta, una oranj. Zapezi asezate in cupe ca inghetata de fructe si oamenii locului care nu le mai vad pentru ca ei se gandesc la ziua de maine, mereu la ziua de maine si din azi nu mai ramane nimic niciodata” (Nora Iuga, pag.26-27 “Berlinul meu e un monolog”, Ed.Cartea Romaneasca)
Dupa lectura Norei, a venit si poetul Mihail Galatanu care a vorbit atat despre poezia mea, cat si despre cartea Norei, povesteste de cand ne cunoastem, intamplari si amintiri; m-am bucurat sa ne revedem intr-un loc atat de special.
Lectura s-a incheiat pe acordurile muzicii din filmul prezentat la inceput, am dat autografe pe cartile noastre si pe cartile postale/invitatii facute special pentru aceasta lectura, ne-am fotografiat cu cei prezenti, am primit buchete imense de flori si ne-am bucurat de o seara de poezie.
Ma opresc in fata avizierului de la biblioteca si admir afisul evenimentului – fireste, alaturi de alte afise ale bibliotecii, sunt frumoase; ma grabesc sa intru in cladire, ploaia atat de rece imi ingheata mainile. Sunt intampinata cu caldura de echipa bibliotecii (le cunoscusem pe colegele de acolo de acum cativa ani, cand am mai avut lansari si lecturi) si ma intalnesc, in sfarsit, cu cea care a coordonat proiectul: d-na Marilena Chirita. Placuta, zambitoare, abia asteptam sa ne vedem. Intru in sala “Mircea Eliade” si incet intru in minunata atmosfera de casa a cartii, imi era atat de dor de locul acesta: holul primitor, sala cu vitralii si pianul vechi, caminul din dreapta si privelistea din curte.
Se fac ultimele pregatiri: se aseaza pliante cu informatii despre biblioteca pe scaunele din sala, se mai pun afise, invitatii si carti postale ale autoarelor sunt si ele asezate pe scaune, mese, la intrare, pe panouri. Special pentru acest eveniment s-a realizat si o diaporama din versuri semnate de cele doua invitate si imagini marca Simona Andrei, se mai verifica o data calitatea imaginii si sunetul, pe ecranul mare cuvintele parca iti intra sub piele, te strange, tipa, muzica te poarta pe alte taramuri si nu iti vine sa iti iei ochii din imaginile cu tarmuri magice, insule, cer si chipuri nedefinite.
Se apropie ora, incepe sa vina publicul, sala se umple aproape fara sa ne dam seama: tineri, profesori, elevi multi, scriitori, copii cu parinti, presa, nu ma asteptam sa fie atat de multa lume. Oamenii isi ocupa locurile, Marilena Chirita ma anunta ca a venit d-na Nora Iuga, ma bucur atat de mult ca o revad, am emotii uriase si o intampin in holul bibliotecii. Ne imbratisam ca doua vechi prietene, ma intreaba cum a fost calatoria, o intreb si eu cum a ajuns pe o ploaie atat de rece si suntem insotite in sala, mai avem putin pana la ora 16.00.
Vine o echipa de la TVR si ne propune un interviu, mergem intr-o sala alaturata, plina de carti unde este liniste. Mai intai vorbeste Nora despre lectura ce va avea loc, despre cartea pe care tocmai a publicat-o “Jurnalul Berlinez”, despre calatorii si prietenii literare; eu sunt intrebata ce voi citi, ce cuprinde volumul “Absintheria de pe Strada Covaci” pe care il am in lucru si daca a fost inspirat din locul de pe strada cu acelasi nume, ziarista spune ca este fascinata de povestea mea. Ne reintoarcem in sala, intre timp venise si d-ul Constantin Abaluta – poet, prozator, antologator si traducator roman unul dintre invitatii speciali ai evenimentului, un foarte bun prieten al Norei.
Publicul se linisteste, recunosc printre cei prezenti pe Corneliu Traian Atanasiu, scriitoarea Maria Postu care a venit insotita si de cativa elevi de la Colegiul National Bilingv “George Cosbuc” Bucuresti, colegi din presa si fosti colegi dintr-o companie unde am lucrat cu multi ani in urma.
Se trag draperiile, se stinge lumina, incepe filmul, acele imagini, versuri si muzici de care v-am vorbit mai devreme, nu are un titlu acest film, dar totul pare ca de poveste, dupa cinci minute de vizionare oamenii sunt neclintiti, cu privirile tinta in ecranul de sus, ai senzatia ca mai urmeaza ceva, dar lumina s-a aprins, iar Nora bate din palme, apoi publicul, “a fost atat de frumos” zice, intr-adevar, a fost o clipa magica. Nora incepe sa vorbeasca, multumeste publicului, este calda, o asculti cu o atat de mare bucurie, incet ne asezam la locurile pregatite de la masa invitatilor: eu, Nora Iuga si Constantin Abaluta care incepe sa vorbeasca, spunandu-ne ca va pleca foarte repede, pentru ca va trebui sa participe si la o alta lansare. Ma bucura faptul ca l-am revazut (ultima data cred ca am vorbit la Iasi la “Trenul Regal”), vorbeste pe marginea textelor mele, am emotii atat de mari, vorbeste despre Nora, despre prietenia care ii leaga, carti publicate, stil, literatura in general.
Cum sa nu te bucuri cand poti fi in preajma unor asemenea oameni si sa ii asculti.
Stiu, timpul trece repede, sunt invitata sa citesc, am pregatit pentru acest moment un grupaj de poeme scurte:
“singura. astept dimineata/ o absorbtie rece /pun degetul /pe brat/ venele subtiri tipa/ calmul de afara scrijeleste pielea si ochii/au spart toate cutiile muzicale”, sau “in copilarie noaptea sus /pe trei ierarhi/ am lovit intunericul cu pumnul/ ma luam de mana cu ceilalti si/ cantam prohodul/ n-am inteles/ de ce nu aveam voie pe pod/ in orice caz nu ploua” si o piesa de teatru intr-un act “Povestea unui mort care avea o iubita la Venetia” sau “Mortul nostru”; emotii mari, dar publicul a aplaudat, a ras la anumite replici, semn ca ii prinsese piesa de teatru.
Apoi, a venit cel mai important moment: lectura Norei Iuga. Anuntase ca va citi din “Jurnalul Berlinez” partea a doua, este fascinanta, citeste cu atata pasiune si forta, imediat ne duce in lumea ei, descrie locurile pe unde a fost, oamenii intalniti, intamplari frumoase sau mai putin frumoase, stari si emotii din perioada petrecuta la bursa din Germania, amintiri despre locuri si oameni. Nimeni nu se misca, nu se aude nimic in jur, publicul asculta fascinat, ma uit la chipurile oamenilor, ochii atintiti spre ea, traiesc o data cu ea…la un moment dat se opreste, ne intreaba daca mai vrem sa citeasca, sigur ca mai vrem, am sta asa sa ascultam toata cartea, nu se grabeste nimeni, se aude doar ploaia dincolo de geamul intredeschis. Nora continua sa citeasca:
“Stau, imi beau cafeaua. Fumez. Ce am sa scriu mai departe? Tot ce e acum material si palpabil in jurul meu habar n-are ca peste treizeci de zile balonul rosu se va dezumfla si va cadea la pamant. Fara indoiala am o zi proasta. De ce nu stiu sa-mi folosesc mainile decat miscand acest pix pe hartie? De ce nu stiu sa fac sarmale ca Pipi, sa invit prieteni la masa, sa calc camasi? O camasa albastra, apretata, e un cer, una alba e zapada. Imi spune ca eschimosii au zeci de cuvinte diferite pentru zapada. Dupa nuantele pe care le imbraca albul sub efectul luminii naturale…vad o zapada albastra, una galbena, una violeta, una oranj. Zapezi asezate in cupe ca inghetata de fructe si oamenii locului care nu le mai vad pentru ca ei se gandesc la ziua de maine, mereu la ziua de maine si din azi nu mai ramane nimic niciodata” (Nora Iuga, pag.26-27 “Berlinul meu e un monolog”, Ed.Cartea Romaneasca)
Dupa lectura Norei, a venit si poetul Mihail Galatanu care a vorbit atat despre poezia mea, cat si despre cartea Norei, povesteste de cand ne cunoastem, intamplari si amintiri; m-am bucurat sa ne revedem intr-un loc atat de special.
Lectura s-a incheiat pe acordurile muzicii din filmul prezentat la inceput, am dat autografe pe cartile noastre si pe cartile postale/invitatii facute special pentru aceasta lectura, ne-am fotografiat cu cei prezenti, am primit buchete imense de flori si ne-am bucurat de o seara de poezie.
La Metropolitana, in fata unei cesti de cafele, am ascultat poezie, proza, am intrat in universul Norei Iuga. Afara ploua. Ploua.
8 mai 2011, Bucuresti,
Angela Baciu
joi, 19 mai 2011
lecturi la festivalul "Emil Botta" Adjud
maine incepe festivalul-concurs de poezie "Emil Botta" de la Adjud. vom asculta poezie, lecturi, se vor lansa carti,reviste, se vor da premii, chiar de "sf.constantin si elena" la Adjud va fi o adevarata sarbatoare a Poeziei.
ne vedem acolo
ne vedem acolo
miercuri, 18 mai 2011
BIBLIOTECA, PLOAIA SI POEZIA…
RECITAL POETIC: NORA IUGA si ANGELA BACIU
- autor: prof.scriitor Maria Postu
vedeti pe "cititor de proza":
si pe: mariapostu.wordpress.com
- autor: prof.scriitor Maria Postu
vedeti pe "cititor de proza":
si pe: mariapostu.wordpress.com
Joia de Poveste si intamplarile ei magice
va astept si pe feminis.ro
http://www.feminis.ro/bloguri/angela.baciu/fara-categorie/joia-de-poveste-si-intamplarile-ei-magice-2035
http://www.feminis.ro/bloguri/angela.baciu/fara-categorie/joia-de-poveste-si-intamplarile-ei-magice-2035
luni, 16 mai 2011
Dupa-amiaza de poezie: Angela BACIU la Colegiul National Bilingv "G.Cosbuc" Bucuresti
* Întâlnire de neuitat a elevilor de la C.N.B“G. Cosbuc” Bucuresticu poeta Angela Baciu
a consemnat prof. Maria POSTU
Vineri 6 mai 2011, Bucuresti, CNB « G.Cosbuc »
ora 12,30. Elevii se indreapta emotionati spre sala de festivitati a colegiului. Evenimentul mediatizat cu cateva zile inainte in scoala, presa si pe internet, in sfarsit are loc: mult aşteptata întâlnire cu poeta Angela Baciu venita special de la Galaţi spre a se întîlni cu talentaţii noştri elevi, pe unii cunoscîndu-i deja prin concursurile literare la care au participat şi la care au fost premiaţi (unele organizate chiar de invitata noastra).
Ora 13. Sala este arhiplina. Elevii nu mai au locuri şi se aşează chiar si pe mese ! Cei care vor citi îşi ţin cu emoţie textele în mână. Doamnele profesoare care au participat in organizarea acestui eveniment si i-au îndrumat pe elevi, amintesc pe prof. Madalina Vladescu, Teodora Roşca, Gabriela Cristea, Maria Postu, îi încurajează si sustin. Doamna Angela Baciu, obisnuita cu intalnirile de acest gen cu tinerii, se simte foarte bine in aceasta atmosfera entuziasta. Dupa o prezentare succinta a bogatei cariere artistice a poetei si publicistei Angela Baciu (din pacate, timpul nu ne-a ingaduit sa prezentam multe aspecte din prodigioasa activitatea culturala a invitatei noastre), incep lecturile copiilor. Se citeste poezie, proza, eseu, fiecare lectura fiind urmata de comentariile si incurajarile poetei care sustine talentul, imaginatia, sensibilitatea si gaseste pentru fiecare tanar creator un cuvant de apreciere sau o dojana utila in procesul de creatie oricarui tanar aflat la inceput de drum. Desi initial erau inscrisi pe lista doar cinci elevi, urmand ca si celelalte creatii sa fie date d-nei Angela Baciu spre a face o selectie in vederea publicarii in revistele literare la care colaboreaza, copiii au prins curaj si cand anuntasem deja ca trecem la lecturi din creatia d-nei Angela Baciu, un baiat ceva mai timid Voicu Anitei, intreaba:”Mai aveti putin timp si pentru mine? Ca eu am »…(rasete in sala) « Desigur,” ii raspunde generoasa poeta si iata-ne captivati de proza antrenanta si bine scrisa a acestuia. Cineva vrea sa-l opreasca, dar tinerii vor sa auda sfarsitul povestirii.
Ora 14,30.Este foarte tarziu, am depasit ora cand trebuia sa terminam si in sfarsit, dupa ce unii elevi pleaca cu regret la orele de curs, altii le iau locul si incepe sa citeasca d-na Angela Baciu. Domnia Sa ne citeste cateva fragmente din cartea de interviuri cu mari personalitati ale culturii noastre « Marturii dintre milenii » carte publicata la editura « Limes din Cluj (redactor Mircea Petean) premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania, filiala Iasi sectiunea publicistica, apoi cateva poeme din volumul « De maine pana mai ieri, alaltaieri » publicat tot la « Limes » si texte noi, inedite, ce fac parte din cartea « Absinteria de pe Strada Covaci » in curs de aparitie. Surpriza vine la final cand avem onoarea de a asculta in premiera ultima creatie a autoarei “Povestea unui mort care avea o iubita la Venetia”, o simpatica piesa de teatru, a carei lectura ne face sa ne tinem respiratia.Nu a fost niciodata atata liniste si emotie ca in aceste aproximativ 20 minute cat a durat lectura piesei, aici in sala 16, elevii sunt foarte concentrati si se amuza cand aud replici hazlii, m-am bucurat sa vad cum elevii nostri sunt atat de interesati de literatura.
Ora 15.Trebuie sa incheiem, desi abia acum ne-am incalzit, simtim ca am devenit prieteni si am vrea sa mai citim, sa mai comentam, sa facem proiecte, ne simtim atat de bine alaturi de invitata noastra. Ii multumim din suflet d-nei Angela Baciu pentru ca ne-a daruit aceasta « dupa-amiaza de poezie », de literatura, amintiri si intamplari cu scriitori. Dumneai ne multumeste si noua si promite sa revina in scoala noastra. Isi pune la dispozitie cu generozitate adresa de mail pentru a fi contactata de orice tanar autor.
Urmeaza apoi o sesiune de autografe si fotografii si ne despartim cu regret, cu amintiri frumoase si cu promisiunea d-nei Angela Baciu ca va mai reveni in mijlocul elevilor si al cadrelor didactice de la Colegiul National Bilingv « G.Cosbuc » Bucuresti.
O conduc pe invitata noastra spre iesire, ne luam "ramas bun", o privesc cum se indeparteaza, pasii ei trec dincolo de strazi, de oameni...
(foto: Angela Baciu alaturi de cadrele didactice din CNBGC, arhiva: angela baciu)
Lectura publica: NORA IUGA si ANGELA BACIU - fotografii
(II)
La Biblioteca Metropolitana Bucuresti, joi 5 mai 2011
(foto 1: simona andrei; in imagine: nora iuga,angela baciu dand autografe)
(foto 2: simona andrei; in imagine: angela baciu, nora iuga si mihail galatanu)
(foto 3: simona andrei; in imagine: angela baciu si nora iuga)
(foto 4: simona andrei - lectura nora iuga si angela baciu)
La Biblioteca Metropolitana Bucuresti, joi 5 mai 2011
(foto 1: simona andrei; in imagine: nora iuga,angela baciu dand autografe)
(foto 2: simona andrei; in imagine: angela baciu, nora iuga si mihail galatanu)
(foto 3: simona andrei; in imagine: angela baciu si nora iuga)
(foto 4: simona andrei - lectura nora iuga si angela baciu)
duminică, 15 mai 2011
Versuri NORA IUGA si ANGELA BACIU
diaporama prezentata la lectura din 5 mai 2011,
la Biblioteca Metropolitana Bucuresti,
imagini si slide realizat de Simona Andrei
Viata, credinta si istorie - expozitie by Mihaela Chirvasuta
CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
CENACLUL “ION CHIRIC”
“Atelierele de lectura ale poetei Angela Baciu”
va invita la expozitia inedita de fotografie:
“VIATA, CREDINTA SI ISTORIE”
autor: MIHAELA CHIRVASUTA
* expozitia cuprinde fotografii inedite din TORINO
– “imagini de basm, de neuitat, un loc mirific in care sufletul ramane acolo pentru totdeauna” – cum spune chiar autoarea
* in expozitie, alaturi de imagini publicul poate citi poeme haiku si ganduri inspirate din fotografii semnate de Angela Baciu si Antohe Chirvasuta
* expozitia va fi deschisa publicului larg pe perioada vacantei de vara,
incepand cu data de 16 mai 2011 la et.1, Casa de Cultura a Sindicatelor Galati.
sponsor eveniment: “CHIROMAX”
(afis realizat de “adquest image”, foto afis: mihaela chirvasuta)
Va asteptam!
CENACLUL “ION CHIRIC”
“Atelierele de lectura ale poetei Angela Baciu”
va invita la expozitia inedita de fotografie:
“VIATA, CREDINTA SI ISTORIE”
autor: MIHAELA CHIRVASUTA
* expozitia cuprinde fotografii inedite din TORINO
– “imagini de basm, de neuitat, un loc mirific in care sufletul ramane acolo pentru totdeauna” – cum spune chiar autoarea
* in expozitie, alaturi de imagini publicul poate citi poeme haiku si ganduri inspirate din fotografii semnate de Angela Baciu si Antohe Chirvasuta
* expozitia va fi deschisa publicului larg pe perioada vacantei de vara,
incepand cu data de 16 mai 2011 la et.1, Casa de Cultura a Sindicatelor Galati.
sponsor eveniment: “CHIROMAX”
(afis realizat de “adquest image”, foto afis: mihaela chirvasuta)
Va asteptam!
sâmbătă, 14 mai 2011
România la Salonul Internaţional de Carte de la Torino, 2011
În perioada 12-16 mai 2011 va avea loc cea de-a XXIV-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte de la Torino, cea mai importantă manifestare de profil din Italia. Tema ediţiei din acest an este Memoria. Il seme del futuro (Memoria, sămânţa viitorului). Pentru al treilea an consecutiv, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia şi Centrul Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român organizează standul național al României la Salon, precum și o serie de manifestări cu tema Literatura română, astăzi (La letteratura romena, oggi).
Vor prezenţi la Torino, cu acest prilej, 16 dintre cei mai reprezentativi scriitori români contemporani, din opera cărora au apărut recent în Italia titluri importante: Gabriela Adameşteanu, Adriana Babeţi, Adrian Chivu, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Florina Ilis, Nora Iuga, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Răsvan Popescu, Adina Rosetti, Doina Ruşti, Cecilia Ştefănescu, Cristian Teodorescu, Lucian Dan Teodorovici, Varujan Vosganian.Standul României, cu o suprafaţă de 72 mp, a fost construit după un concept original şi atractiv, atât pentru a atrage publicul larg, cât şi pentru a ilustra producţia editurilor româneşti reprezentative pentru tema aleasă. Fotografiile celor 16 scriitori români invitaţi au fost realizate de Mircea Struţeanu, urmând să fie reproduse atât pe structura exterioară a Standului, cât şi în cadrul unei campanii de promovare vizuale pe autobuzele din oraş.
Prin parteneriatul cu librăria Cărtureşti, publicul doritor va putea cumpăra cărţile expuse la Stand. Partenerul celor două instituţii organizatoare este, în premieră la această ediție, catedra de italiană a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti.
Deschiderea oficială a Standului României va avea loc joi, 12 mai 2011, de la ora 13.00, în Pavilionul 3 (P26 - R25). Vor lua cuvântul Gian Luca Kannes, Direcţia Culturală din cadrul Regiunii Piemonte, profesorii Marco Cugno (Universitatea din Torino), Bruno Mazzoni (Universitatea din Pisa) şi Smaranda Bratu Elian (Universitatea din Bucureşti), Ovidiu Dajbog-Miron, director general al Direcţiei Generale Institute Culturale Româneşti în Străinătate din cadrul Institutului Cultural Român, Dana Bleoca, director adjunct al Centrului Naţional al Cărţii.
Pe parcursul a patru zile (12-15 mai), atât la Standul României, cât şi în alte săli din incinta Salonului vor fi organizate manifestări în cadrul cărora vor fi prezentate traducerile din literatura română în limba italiană, apărute în cursul ultimului an, precum şi rezultate recente ale italienisticii din România şi ale românisticii din Italia.
Participarea României la Salonul Internaţional de Carte de la Torino are ca obiective promovarea relaţiilor bilaterale în domeniile literaturii, traducerilor şi politicii editoriale, stimularea interesului specialiştilor, editorilor şi traducătorilor pentru literatura română, contactele directe între scriitorii invitaţi şi publicul larg, precum şi păstrarea legăturii comunităţii româneşti cu valorile culturale ale ţării de origine.
Ediţia din acest an va consemna cea mai consistentă prezenţă românească din istoria de până acum a Salonului, atât datorită bogatei recolte de traduceri din literatura română, cât şi impresionantului număr de invitaţi: peste 50 de scriitori, traducători, critici literari şi jurnalişti, italienişti şi românişti de marcă, reprezentanţi ai unor edituri italiene.
Iniţiativa Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia de a susține participarea anuală a României la Salonul Internaţional de Carte de la Torino se înscrie în strategia Institutului Cultural Român privind traducerea şi promovarea literaturii şi a politicii editoriale româneşti în întreaga lume. Parteneri media: Radio Torino Internaţional, Centro 95 și ziarul „Ora României”.
detalii pe: http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/romania-la-salonul-international-de-carte-de-la-torino-2011.html
Vor prezenţi la Torino, cu acest prilej, 16 dintre cei mai reprezentativi scriitori români contemporani, din opera cărora au apărut recent în Italia titluri importante: Gabriela Adameşteanu, Adriana Babeţi, Adrian Chivu, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Florina Ilis, Nora Iuga, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Răsvan Popescu, Adina Rosetti, Doina Ruşti, Cecilia Ştefănescu, Cristian Teodorescu, Lucian Dan Teodorovici, Varujan Vosganian.Standul României, cu o suprafaţă de 72 mp, a fost construit după un concept original şi atractiv, atât pentru a atrage publicul larg, cât şi pentru a ilustra producţia editurilor româneşti reprezentative pentru tema aleasă. Fotografiile celor 16 scriitori români invitaţi au fost realizate de Mircea Struţeanu, urmând să fie reproduse atât pe structura exterioară a Standului, cât şi în cadrul unei campanii de promovare vizuale pe autobuzele din oraş.
Prin parteneriatul cu librăria Cărtureşti, publicul doritor va putea cumpăra cărţile expuse la Stand. Partenerul celor două instituţii organizatoare este, în premieră la această ediție, catedra de italiană a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti.
Deschiderea oficială a Standului României va avea loc joi, 12 mai 2011, de la ora 13.00, în Pavilionul 3 (P26 - R25). Vor lua cuvântul Gian Luca Kannes, Direcţia Culturală din cadrul Regiunii Piemonte, profesorii Marco Cugno (Universitatea din Torino), Bruno Mazzoni (Universitatea din Pisa) şi Smaranda Bratu Elian (Universitatea din Bucureşti), Ovidiu Dajbog-Miron, director general al Direcţiei Generale Institute Culturale Româneşti în Străinătate din cadrul Institutului Cultural Român, Dana Bleoca, director adjunct al Centrului Naţional al Cărţii.
Pe parcursul a patru zile (12-15 mai), atât la Standul României, cât şi în alte săli din incinta Salonului vor fi organizate manifestări în cadrul cărora vor fi prezentate traducerile din literatura română în limba italiană, apărute în cursul ultimului an, precum şi rezultate recente ale italienisticii din România şi ale românisticii din Italia.
Participarea României la Salonul Internaţional de Carte de la Torino are ca obiective promovarea relaţiilor bilaterale în domeniile literaturii, traducerilor şi politicii editoriale, stimularea interesului specialiştilor, editorilor şi traducătorilor pentru literatura română, contactele directe între scriitorii invitaţi şi publicul larg, precum şi păstrarea legăturii comunităţii româneşti cu valorile culturale ale ţării de origine.
Ediţia din acest an va consemna cea mai consistentă prezenţă românească din istoria de până acum a Salonului, atât datorită bogatei recolte de traduceri din literatura română, cât şi impresionantului număr de invitaţi: peste 50 de scriitori, traducători, critici literari şi jurnalişti, italienişti şi românişti de marcă, reprezentanţi ai unor edituri italiene.
Iniţiativa Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia de a susține participarea anuală a României la Salonul Internaţional de Carte de la Torino se înscrie în strategia Institutului Cultural Român privind traducerea şi promovarea literaturii şi a politicii editoriale româneşti în întreaga lume. Parteneri media: Radio Torino Internaţional, Centro 95 și ziarul „Ora României”.
detalii pe: http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/romania-la-salonul-international-de-carte-de-la-torino-2011.html
"Moartea unui dansator de tango"
Va asteptam luni, 16 mai, incepand cu orele 19.00, la Teatrul Odeon, Sala Studio, la evenimentul de lansare a romanului "Moartea unui dansator de tango", de Stelian Tanase.Vor vorbi cu acest prilej: Varujan Vosganian, Carmen Musat, Mircea Dinescu si Silviu Dragomir. Actorul Marius Manole va citi fragmente din roman.
Evenimentul se bucura de participarea extraordinara a lui Razvan Mazilu si a Monicai Petrica, precum si de aceea a Scolii de Tango argentinian Tangotangent.
Florina Pirjol
PR Manager - Grupul Editorial TREI
Blog:http://edituratrei.wordpress.com
www.edituratrei.ro
www.lifestylepublishing.ro
http://www.pandoram.ro/
ne vom vedea acolo!
Bucureştiul, deschis
Angela Baciu, alături de Nora Iuga, la Biblioteca Metropolitană
articol "Viata libera":
http://www.viata-libera.ro/articol-Angela_Baciu_alaturi_de_Nora_Iuga_la_Biblioteca_Metropolitana_2.html
articol "Viata libera":
http://www.viata-libera.ro/articol-Angela_Baciu_alaturi_de_Nora_Iuga_la_Biblioteca_Metropolitana_2.html
cand baletul iti intra in suflet...
La Opera Romana Bucuresti, joi seara, pentru prima data in Romania balerinii ONB danseaza o coregrafie a cunoscutului Jiri Kylian. O seara de balet de neuitat, daca puteti, mergeti sa vedeti “Fallind Angels", alb-negru, miscare, spaima si dorinta, interpretare libera.
Conform caietului de program: conceptul si coregrafia Jiri Kylian, asistent al coregrafului Nancy Euverink, muzica: Steve Reich, Drumming, Part.I (1970 – 1971), costumele: Joke Visser, lighting design: Joop Caboort, supervisor ethnic lighting-decoruri: Erik van Houten, maestri de repetitii: Simona Somacescu si Tiberiu Almosnino, asistent scenografie: Dragos Abagiu, asistent maestru de sunet: Antonel Oprescu.
“Fallind Angels" este o extraordinara lucrare scrisa special pentru opt femei.
“A fost conceputa ca un “omagiu vesel” adresat dansatoarelor…este o lucrare despre interpreti si arta interpretarii, cu toate problemele ei, anxietate, vulnerabilitate, complex de inferioritate si umor. Este un simbol al conflictului dintre faptul de a apartine cuiva si independenta, o dilema care ne insoteste de la nastere pana la moarte” – Jiri Kylian, Den Haag, 16 aprilie 2008.
Un spectacol plin de viata, energie adusa de extraordinarele soliste: Adina Tudor, Andra Ionete, Corina Tudosan, Cristina Dijmaru, Bianca Ungureanu, Bianca Stoicheciu, Megumi Koshi si Alexandra Gavrilescu. Frumusete, vitalitate, un spectacol ce merita vazut si aplaudat.
http://reteaualiterara.ro/profiles/blogs/fallind-angels?xg_source=activity
Conform caietului de program: conceptul si coregrafia Jiri Kylian, asistent al coregrafului Nancy Euverink, muzica: Steve Reich, Drumming, Part.I (1970 – 1971), costumele: Joke Visser, lighting design: Joop Caboort, supervisor ethnic lighting-decoruri: Erik van Houten, maestri de repetitii: Simona Somacescu si Tiberiu Almosnino, asistent scenografie: Dragos Abagiu, asistent maestru de sunet: Antonel Oprescu.
“Fallind Angels" este o extraordinara lucrare scrisa special pentru opt femei.
“A fost conceputa ca un “omagiu vesel” adresat dansatoarelor…este o lucrare despre interpreti si arta interpretarii, cu toate problemele ei, anxietate, vulnerabilitate, complex de inferioritate si umor. Este un simbol al conflictului dintre faptul de a apartine cuiva si independenta, o dilema care ne insoteste de la nastere pana la moarte” – Jiri Kylian, Den Haag, 16 aprilie 2008.
Un spectacol plin de viata, energie adusa de extraordinarele soliste: Adina Tudor, Andra Ionete, Corina Tudosan, Cristina Dijmaru, Bianca Ungureanu, Bianca Stoicheciu, Megumi Koshi si Alexandra Gavrilescu. Frumusete, vitalitate, un spectacol ce merita vazut si aplaudat.
http://reteaualiterara.ro/profiles/blogs/fallind-angels?xg_source=activity
joi, 12 mai 2011
cum a fost la "Joia de Poveste", ed.II
(foto 1: lansare)
(foto 2: Maria Andrei si ratoiul Mac-Mac)Astazi m-am intalnit cu copilasi la libraria Humanitas Galati la “Joia de poveste” ed.II.
I-am asteptat cu ceai cald, ciocolatele si baloane colorate, iar pentru parinti si bunici o cafea fierbinte chiar in cafeneaua Humanitas. Multumesc tuturor celor ce au venit si astazi si au ales sa ne petrecem impreuna dupa-amiaza.
Povestea a fost citita astazi de d-na Gina Danescu care a si lansat cartea cu povesti “Tinutul Curcubeului” publicata la editura Eikon – dir.Valentin Ajder .
Despre carte au vorbit: invitatul special scriitorul Paul San Petru, fiica autoarei si in special copiii prezenti carora le-au placut foarte mult povestea si personajele.
Pe joia urmatoare! nu uitati de tema data, va astept cu povestile scrise de voi!
Povestea a fost citita astazi de d-na Gina Danescu care a si lansat cartea cu povesti “Tinutul Curcubeului” publicata la editura Eikon – dir.Valentin Ajder .
Despre carte au vorbit: invitatul special scriitorul Paul San Petru, fiica autoarei si in special copiii prezenti carora le-au placut foarte mult povestea si personajele.
Pe joia urmatoare! nu uitati de tema data, va astept cu povestile scrise de voi!
miercuri, 11 mai 2011
Joia de poveste, ed.II, lansare de carte
LIBRARIA HUMANITAS GALATI
si scriitoarea ANGELA BACIU
invita pe toti copiii la
"JOIA DE POVESTE", ed.II,
joi 12 mai, orele 14.00
* veti asculta povesti frumoase la lansarea cartii de debut:
"Tinutul Curcubeului - Povesti noi despre timpuri stravechi"
( ed. Eikon, Cluj)
autor: GINA DANESCU
* invitat: Valentin Ajder - director ed.Eikon, Cluj
va asteptam la un ceai fierbinte, intrarea libera!
marți, 10 mai 2011
Lectura: Nora IUGA si Angela BACIU
in imagini (I)...
la Biblioteca Metropolitana Bucuresti
(prezentare slide versuri, sala "Mircea Eliade",foto: Simona Andrei)
(lectura: Angela Baciu, Nora Iuga - prezinta: Constantin Abaluta,
foto: Simona Andrei)
(Nora Iuga - interviu pentru TVR, foto: Simona Andrei)
(afis hol Biblioteca Metropolitana Bucuresti, foto: Angela Baciu)
(Biblioteca Metropolitana Bucuresti, foto: Angela Baciu)
la Biblioteca Metropolitana Bucuresti
(prezentare slide versuri, sala "Mircea Eliade",foto: Simona Andrei)
(lectura: Angela Baciu, Nora Iuga - prezinta: Constantin Abaluta,foto: Simona Andrei)
(Nora Iuga - interviu pentru TVR, foto: Simona Andrei)
(afis hol Biblioteca Metropolitana Bucuresti, foto: Angela Baciu)
(Biblioteca Metropolitana Bucuresti, foto: Angela Baciu)
vineri, 6 mai 2011
Nora Iuga şi Angela Baciu în recital, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti
(agentiadecarte.ro)
Joi, 5 mai 2011, ora 16:00, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti (Str. Tache Ionescu nr. 4), va avea loc o lectură publică susţinută de Nora Iuga şi Angela Baciu, urmată de o sesiune de autografe. Evenimentul va fi prezentat de Constantin Abăluţă şi de Mihail Gălăţanu.
“Întâlnirea de joi de la Biblioteca Metropolitană va fi (sper), un moment de prietenie într-o atmosferă relaxată, vom citi poezie, jurnal, teatru în faţa cafelei de la ora 16.00, vom vorbi despre noi, voi, literatura şi prietenii literare…nu ştiu despre ce vom vorbi, dar vom fi acolo.
Alături de scriitoarea Nora Iuga şi de ceilalţi invitaţi Constantin Abăluţă şi Mihail Gălăţanu voi fi bucuroasă să citesc texte noi, am pregătit poezie şi teatru; cred că lectura îţi dă şansa să fii mereu la curent cu ce se scrie, să fii cu un pas înainte şi să îl cunoşti pe autor (dar şi autorul are posibilitatea să comunice direct cu cititorul său), să vezi şi să auzi “în direct, pe viu” ce se întâmplă, cum are loc actul creaţiei, cum ia naştere o carte, un poem, cum poţi fi, pe rând, poet, prozator, actor, regizor…”, a declarat Angela Baciu pentru AgenţiadeCarte.
http://www.agentiadecarte.ro/2011/05/nora-iuga-si-angela-baciu-in-recital-la-biblioteca-metropolitana-bucuresti/
Joi, 5 mai 2011, ora 16:00, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti (Str. Tache Ionescu nr. 4), va avea loc o lectură publică susţinută de Nora Iuga şi Angela Baciu, urmată de o sesiune de autografe. Evenimentul va fi prezentat de Constantin Abăluţă şi de Mihail Gălăţanu.
“Întâlnirea de joi de la Biblioteca Metropolitană va fi (sper), un moment de prietenie într-o atmosferă relaxată, vom citi poezie, jurnal, teatru în faţa cafelei de la ora 16.00, vom vorbi despre noi, voi, literatura şi prietenii literare…nu ştiu despre ce vom vorbi, dar vom fi acolo.
Alături de scriitoarea Nora Iuga şi de ceilalţi invitaţi Constantin Abăluţă şi Mihail Gălăţanu voi fi bucuroasă să citesc texte noi, am pregătit poezie şi teatru; cred că lectura îţi dă şansa să fii mereu la curent cu ce se scrie, să fii cu un pas înainte şi să îl cunoşti pe autor (dar şi autorul are posibilitatea să comunice direct cu cititorul său), să vezi şi să auzi “în direct, pe viu” ce se întâmplă, cum are loc actul creaţiei, cum ia naştere o carte, un poem, cum poţi fi, pe rând, poet, prozator, actor, regizor…”, a declarat Angela Baciu pentru AgenţiadeCarte.
http://www.agentiadecarte.ro/2011/05/nora-iuga-si-angela-baciu-in-recital-la-biblioteca-metropolitana-bucuresti/
O dupa-amiaza de Poezie la CNBGC
COLEGIUL NATIONAL BILINGV "GEORGE COSBUC"
BUCURESTI
(str.Olari, nr.29 - 31, Sector 2)
va invita in ziua de vineri 6 mai 2011, orele 13.00 la evenimentul:
"O DUPA AMIAZA DE POEZIE"
invitat: poeta ANGELA BACIU
(lectura publica si sesiune de autografe)
comunicat:
Angela BACIU este poet, publicist, journalist, promotor cultural, autor a 15 carti de poezie, publicistica si literatura pentru copii, membru in Uniunea Scriitorilor din Romania – filiala Iasi; poezia sa a fost tradusa in franceza, engleza, maghiara, slovaca, ceha, spaniola, s.a.
A primit numeroase premii si distinctii , dintre care:
- Premiul U.S.R filiala Bacau – pentru poezie
- Premiul U.S.R filiala Iasi - pentru publicistica
* coordonator proiect: prof.Maria Postu - poet, membru U.S.R, doctor in filologie
* colaboratori proiect: prof. Daniela Charas, Madalina Vladescu, Teodora Rosca, Gabriela Cristea si Cristian Alexa
Directori: - Sorina Cotovanu - Director
- Ioana Serbanescu - Director adjunct
Colegiul National Biling "George Cosbuc" din Bucuresti este primul colegiu bilingv din capitala, implicat in numeroase proiecte nationale de voluntariat si in programe si proiecte internationale derulate cu licee din Italia si Franta.
mai multe detalii pe: http://www.cosbucbilingv.ro/
Evenimentul va cuprinde recital de poezie, dialoguri cu elevii, dar si recital din creatii proprii ale elevilor din CNBGC.
(afis realizat de: "adquest image”, foto: Simona Andrei)
Va asteptam!
BUCURESTI
(str.Olari, nr.29 - 31, Sector 2)
va invita in ziua de vineri 6 mai 2011, orele 13.00 la evenimentul:
"O DUPA AMIAZA DE POEZIE"
invitat: poeta ANGELA BACIU
(lectura publica si sesiune de autografe)
comunicat:
Angela BACIU este poet, publicist, journalist, promotor cultural, autor a 15 carti de poezie, publicistica si literatura pentru copii, membru in Uniunea Scriitorilor din Romania – filiala Iasi; poezia sa a fost tradusa in franceza, engleza, maghiara, slovaca, ceha, spaniola, s.a.
A primit numeroase premii si distinctii , dintre care:
- Premiul U.S.R filiala Bacau – pentru poezie
- Premiul U.S.R filiala Iasi - pentru publicistica
* coordonator proiect: prof.Maria Postu - poet, membru U.S.R, doctor in filologie
* colaboratori proiect: prof. Daniela Charas, Madalina Vladescu, Teodora Rosca, Gabriela Cristea si Cristian Alexa
Directori: - Sorina Cotovanu - Director
- Ioana Serbanescu - Director adjunct
Colegiul National Biling "George Cosbuc" din Bucuresti este primul colegiu bilingv din capitala, implicat in numeroase proiecte nationale de voluntariat si in programe si proiecte internationale derulate cu licee din Italia si Franta.
mai multe detalii pe: http://www.cosbucbilingv.ro/
Evenimentul va cuprinde recital de poezie, dialoguri cu elevii, dar si recital din creatii proprii ale elevilor din CNBGC.
(afis realizat de: "adquest image”, foto: Simona Andrei)
Va asteptam!
Lectura publica: Angela BACIU la Colegiul National Bilingv "George Cosbuc" Bucuresti
COLEGIUL NATIONAL BILINGV "GEORGE COSBUC"
BUCURESTI
(str.Olari, nr.29 - 31, Sector 2)
BUCURESTI
(str.Olari, nr.29 - 31, Sector 2)
va invita in ziua de vineri 6 mai 2011, orele 13.00 la evenimentul:
"O DUPA AMIAZA DE POEZIE"
invitat: poeta ANGELA BACIU
(lectura publica si sesiune de autografe)
comunicat:
Angela BACIU este poet, publicist, journalist, promotor cultural, autor a 15 carti de poezie, publicistica si literatura pentru copii, membru in Uniunea Scriitorilor din Romania – filiala Iasi; poezia sa a fost tradusa in franceza, engleza, maghiara, slovaca, ceha, spaniola, s.a.
A primit numeroase premii si distinctii , dintre care:
- Premiul U.S.R filiala Bacau – pentru poezie
- Premiul U.S.R filiala Iasi - pentru publicistica
* coordonator proiect: prof.Maria Postu - poet, membru U.S.R, doctor in filologie
* colaboratori proiect: prof. Daniela Charas, Madalina Vladescu, Teodora Rosca, Gabriela Cristea si Cristian Alexa
Directori: - Sorina Cotovanu - Director
- Ioana Serbanescu - Director adjunct
Colegiul National Biling "George Cosbuc" din Bucuresti este primul colegiu bilingv din capitala, implicat in numeroase proiecte nationale de voluntariat si in programe si proiecte internationale derulate cu licee din Italia si Franta.
mai multe detalii pe: http://www.cosbucbilingv.ro/
Evenimentul va cuprinde recital de poezie, dialoguri cu elevii, dar si recital din creatii proprii ale elevilor din CNBGC.
(afis realizat de: "adquest image”, foto: Simona Andrei)
Va asteptam!
Targul de Carte Alba Transilvana
În perioada 6-8 mai 2011, la Alba Iulia va avea loc Târgul de Carte Alba Transilvana, ediţia a IV-a, eveniment al cărţii la care şi-au anunţat prezenţa peste 70 de edituri.
În standurile târgului vor putea fi găsite numeroase titluri din domenii diverse, noi apariţii editoriale şi cărţi de succes.
Cărţile vor fi însoţite, prezentate şi reprezentate de scriitori, editori, artişti ai cuvântului şi ai penelului din ţară şi străinătate.
Invitaţi speciali:
Eugen Simion, fraţii basarabeni Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, apoi Daniel Corbu, Nora Iuga, Octavian Soviany, Diarmuid Johnson (Irlanda), Ingo Cesaro (poet şi tipograf german), Ion Miloş (Suedia); actorii Eugen Cristea, Cristina Deleanu, Jeanine Stavarache; soprana Daniela Vlădescu, interpreta de muzică populară Veta Biriş.
Ca şi la ediţiile anterioare, vor fi organizate ateliere de creaţie pentru copii, recitaluri de poezie şi muzică, expoziţii de artă plastică, concursuri, sesiuni de autografe şi caricatură.
Detalii pe www. albatransilvana.ro
Evenimentul este realizat de Consiliul Judeţean Alba şi Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba
http://www.albatransilvana.ro/
În standurile târgului vor putea fi găsite numeroase titluri din domenii diverse, noi apariţii editoriale şi cărţi de succes.
Cărţile vor fi însoţite, prezentate şi reprezentate de scriitori, editori, artişti ai cuvântului şi ai penelului din ţară şi străinătate.
Invitaţi speciali:
Eugen Simion, fraţii basarabeni Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, apoi Daniel Corbu, Nora Iuga, Octavian Soviany, Diarmuid Johnson (Irlanda), Ingo Cesaro (poet şi tipograf german), Ion Miloş (Suedia); actorii Eugen Cristea, Cristina Deleanu, Jeanine Stavarache; soprana Daniela Vlădescu, interpreta de muzică populară Veta Biriş.
Ca şi la ediţiile anterioare, vor fi organizate ateliere de creaţie pentru copii, recitaluri de poezie şi muzică, expoziţii de artă plastică, concursuri, sesiuni de autografe şi caricatură.
Detalii pe www. albatransilvana.ro
Evenimentul este realizat de Consiliul Judeţean Alba şi Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba
http://www.albatransilvana.ro/
Targul de Carte Alba Transilvana
În perioada 6-8 mai 2011, la Alba Iulia va avea loc Târgul de Carte Alba Transilvana, ediţia a IV-a, eveniment al cărţii la care şi-au anunţat prezenţa peste 70 de edituri.
În standurile târgului vor putea fi găsite numeroase titluri din domenii diverse, noi apariţii editoriale şi cărţi de succes.
Cărţile vor fi însoţite, prezentate şi reprezentate de scriitori, editori, artişti ai cuvântului şi ai penelului din ţară şi străinătate.
Invitaţi speciali:
Eugen Simion, fraţii basarabeni Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, apoi Daniel Corbu, Nora Iuga, Octavian Soviany, Diarmuid Johnson (Irlanda), Ingo Cesaro (poet şi tipograf german), Ion Miloş (Suedia); actorii Eugen Cristea, Cristina Deleanu, Jeanine Stavarache; soprana Daniela Vlădescu, interpreta de muzică populară Veta Biriş.
Ca şi la ediţiile anterioare, vor fi organizate ateliere de creaţie pentru copii, recitaluri de poezie şi muzică, expoziţii de artă plastică, concursuri, sesiuni de autografe şi caricatură.
Detalii pe www. albatransilvana.ro
Evenimentul este realizat de Consiliul Judeţean Alba şi Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba
http://www.albatransilvana.ro/
În standurile târgului vor putea fi găsite numeroase titluri din domenii diverse, noi apariţii editoriale şi cărţi de succes.
Cărţile vor fi însoţite, prezentate şi reprezentate de scriitori, editori, artişti ai cuvântului şi ai penelului din ţară şi străinătate.
Invitaţi speciali:
Eugen Simion, fraţii basarabeni Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, apoi Daniel Corbu, Nora Iuga, Octavian Soviany, Diarmuid Johnson (Irlanda), Ingo Cesaro (poet şi tipograf german), Ion Miloş (Suedia); actorii Eugen Cristea, Cristina Deleanu, Jeanine Stavarache; soprana Daniela Vlădescu, interpreta de muzică populară Veta Biriş.
Ca şi la ediţiile anterioare, vor fi organizate ateliere de creaţie pentru copii, recitaluri de poezie şi muzică, expoziţii de artă plastică, concursuri, sesiuni de autografe şi caricatură.
Detalii pe www. albatransilvana.ro
Evenimentul este realizat de Consiliul Judeţean Alba şi Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba
http://www.albatransilvana.ro/
marți, 3 mai 2011
Nora IUGA si Angela BACIU - lectura Biblioteca Metropolitana
Invitatie LECTURA PUBLICA:
http://www.feminis.ro/bloguri/angela.baciu/fara-categorie/o-carte-un-ceai-si-o-cafea-la-metropolitana-2004
BIBLIOTECA METROPOLITANA BUCURESTI
va invita joi 5 mai orele 16.00, sala "Mircea Eliade" la
"ÎNTÂLNIRE CU POEZIA"
lecturi publice şi sesiuni de autografe
Vor lectura: NORA IUGA şi ANGELA BACIU
Prezinta: - invitati speciali,
* CONSTANTIN ABALUTA si
* MIHAIL GALATANU
din program:
- prezentare invitate si evenimente biblioteca
- slide cu versuri si imagini (realizat de Simona Andrei)
- lectura autoarelor:
* Angela Baciu va citi poeme din vol."Absintheria de pe Strada Covaci" si o piesa de teatru
* Nora Iuga va citi din vol.II "Jurnalul Berlinez"
- sesiune de autografe si fotografii
(afis realizat de Simona Andrei in colaborare cu "adquest image";
fotografii realizate de Cristian Nastase si Simona Andrei)
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=330&catId=355&c=1
http://www.121.ro/calendar_evenimente/social/eveniment_lectura-nora-iuga-si-angela-baciu-la-biblioteca-metropolitana.html
http://www.radioromaniacultural.ro/articole/art.shtml?a=114141&c=3&g=1
http://andreisimona.wordpress.com/
http://slova-crestina.ro/biblioteca-metropolitana-bucuresti_2011_05_04/
http://www.feminis.ro/bloguri/angela.baciu/fara-categorie/o-carte-un-ceai-si-o-cafea-la-metropolitana-2004
Va astept cu drag la Biblioteca Metropolitana, vom bea cafeaua de ora 16.00 si vom citi!
Evenimente la Biblioteca "Metropolitana", Bucuresti
9 mai, orele 11, sala "Mircea Eliade", sediul central
SIMPOZION LITERAR – POEMUL HAIKU ÎN ROMÂNIA
Organizator: SOCIETATEA ROMÂNĂ DE HAIKU
Prezintă:
Radu CÂRNECI
Şerban CODRIN
Marius CHELARU
Vasile MOLDOVAN
Valentin NICOLIŢOV
Constantin FROSIN
Laura VĂCEANU
Florin GRIGORIU
Recită:
Doina GHIŢESCU
Participă: poeţi de haiku, jurnalişti, invitaţi
Se vor viziona expoziţiile:
•Foto-haiku aparţinând poeţilor Jules COHN-BOTEA, Vali IANCU şi Dumitru ROŞU
•Poeme Haiga – Valentin NICOLIŢOV
•Sculptură Mică – Octavian MAREŞ
Partener: Biblioteca Metropolitană Bucureşti
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=326&catId=355&c=1
***
5 mai 2011, orele 16, sala "Mircea Eliade",sediul central,
"ÎNTÂLNIRE CU POEZIA"
Lecturi publice şi sesiuni de autografe
Invitate: NORA IUGA şi ANGELA BACIU
Vor vorbi: Constantin ABALUTA si Mihail GALATANU
Partener: Biblioteca Metropolitană Bucureşti
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=330&catId=355&c=1
***
3 mai, orele 17,sediul central,conferinta:
"FRUMUSEŢEA UNIVERSULUI"
Contemplarea planetelor, a stelelor şi galaxiilor trezeşte în oameni un sentiment înalt de frumuseţe şi mister.
Prezintă: ALEXANDRU PĂUNESCU
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=203&catId=355&c=1
SIMPOZION LITERAR – POEMUL HAIKU ÎN ROMÂNIA
Organizator: SOCIETATEA ROMÂNĂ DE HAIKU
Prezintă:
Radu CÂRNECI
Şerban CODRIN
Marius CHELARU
Vasile MOLDOVAN
Valentin NICOLIŢOV
Constantin FROSIN
Laura VĂCEANU
Florin GRIGORIU
Recită:
Doina GHIŢESCU
Participă: poeţi de haiku, jurnalişti, invitaţi
Se vor viziona expoziţiile:
•Foto-haiku aparţinând poeţilor Jules COHN-BOTEA, Vali IANCU şi Dumitru ROŞU
•Poeme Haiga – Valentin NICOLIŢOV
•Sculptură Mică – Octavian MAREŞ
Partener: Biblioteca Metropolitană Bucureşti
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=326&catId=355&c=1
***
5 mai 2011, orele 16, sala "Mircea Eliade",sediul central,
"ÎNTÂLNIRE CU POEZIA"
Lecturi publice şi sesiuni de autografe
Invitate: NORA IUGA şi ANGELA BACIU
Vor vorbi: Constantin ABALUTA si Mihail GALATANU
Partener: Biblioteca Metropolitană Bucureşti
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=330&catId=355&c=1
***
3 mai, orele 17,sediul central,conferinta:
"FRUMUSEŢEA UNIVERSULUI"
Contemplarea planetelor, a stelelor şi galaxiilor trezeşte în oameni un sentiment înalt de frumuseţe şi mister.
Prezintă: ALEXANDRU PĂUNESCU
http://www.bmms.ro/detalii-eveniment.aspx?evId=203&catId=355&c=1
Abonați-vă la:
Postări (Atom)