Sunt aici

"Sunt aici cu toate gândurile mele

Şi coastele pe dos nici eu nu ştiu cum

De am rătăcit atâtea nopţi fără nume fără aer

Zgomotele se aud atât de puternic în spatele pereţilor

Şi nu pot dormi - iubirea e cea mai hâtră pânză - din nou acelaşi gust de absint ... "



("Absintheria din oraşul vechi") - Angela Baciu



duminică, 9 martie 2014

de martie...


interviu...

De vorba cu Angela Baciu despre societatea culturala contemporana – “Scriitorul traieste pentru public si pentru iubire…”

http://star-gossip.com/wp-content/uploads/2014/01/DSC08118-1050x787.jpg
Noua directie si viziune pe care revista voastra preferata, Star Gossip Magazine, v-o propune spre citire si dezbatere este cea a lumii culturale. Pentru ca, nu-i asa, cultura ne defineste pe noi toti, iar un om de cultura spune povesti si adevaruri mereu general valabile.
Nascuta la 14 martie, in Braila, poeta, publicista si promotorul cultural Angela Baciu este in prezent membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Asociatiei Scriitorilor de Limba Romana din Quebec, precum si in numeroase cenacluri culturale. Printre dintre cele mai insemnate realizari ale Angelei Baciu se numara: organizarea unor proiecte culturale anuale, precum festivaluri de poezie, lansari de carte, cenacluri, antologii; realizarea unor emisiuni radio TV; participarea in Turneul « PROMOVAREA LITERATURII ROMANE IN SPATIUL EUROPEAN » in Ungaria, Slovacia, Cehia; un numar impresionant de carti publicate, interviuri, premii si diplome de excelenta primite.
In exclusivitate pentru Star Gossip Magazine, va invitam sa cititi un interviu “elitist” cu stimata si stimabila Angela Baciu.
Ce inseamna, doamna Angela Baciu, sa fii om de cultura in societatea ahtiata dupa cancan din ziua de astazi?
Fiecare este liber sa traiasca, sa simta, sa aleaga dupa bunul plac. Consider ca omul isi gaseste multumirea, implinirea, fericirea poate, in lucruri de valoare, simple, sau spirituale, sufletesti, uneori chiar materiale. Alegem un drum care speram sa ni se potriveasca, mergem drept inainte, la jumatatea acestuia este posibil sa intelegem ca nu e drumul bine ales, si atunci, ori faci cale intoarsa, ori, de preferat, mergi tot inainte, dar pe un alt drum, poate mai potrivit.
Este adevarat ca trecem printr-o perioada de “criza” a identitatii, a valorilor, de uitare a trecutului si…mai ales, traim intr-o “era” a superficialitatii pe toate planurile. Se pare ca ceea ce definim “cancan” unora li se pare distractiv, o forma de divertisment confundata adesea cu o cultura de strada, de mahala. Repet, fiecare isi alege propria viata, insa, e bine ca uneori sa ne mai intoarcem privirea si spre natura, si acolo gasim frumuseti uluitoare, spre arta in general, cu siguranta daca ne dorim putem gasi putin timp pentru a asculta muzica preferata, a admira o opera de arta, a merge la un vernisaj, un teatru, o seara de poezie. Si acestea sunt modalitati de a-ti petrece intr-un mod placut timpul. Daca e desuet? Oricand poti fi …la moda bucurandu-te de frumusetea unui dialog interesant, o lectura poetica sau un film bun.
Este bine ca artistii nostri, indiferent din ce mediu fac parte, si ce vremuri traiesc, isi duc menirea mai departe bucurand publicul larg cu ofertele lor generoase: de la suflet catre arta si spectator. Nu e prea usor sa fii artist in aceste vremuri, asa este, sa poti gasi permanent parghii pentru a ajunge la sufletul iubitorului de arta, uneori prea prins de un prezent care il acapareaza. 

Scriitorul, actorul, pictorul, dansatorul traiesc doar pentru a oferi fragmente din sufletul, talentul si daruirea lor. Nu-i poti inchide intr-o colivie. Indiferent de culoare, statut, artistul va dori in permanenta sa ofere din energia creatoare, pentru a-i incarca pe ceilalti si a-i ajuta sa traiasca, macar din cand in cand mai frumos. Daca e usor? Cine spune ca e usor?…
Prin ce se identifica spatiul romanesc din punct de vedere cultural, in opinia dumneavoastra? Care sunt valorile de referinta pe plan cultural pentru Braila si Galati?
Foarte frumoasa intrebarea dumneavoastra. Ne-ar trebui mult mai multe cafele sa savuram si multe zile sa dezbatem problema valorilor in spatiul romanesc. Ce avem? O mare mostenire culturala si istorica, o “bunatate” a sufletului, o lume traditionala, un popor curat, o istorie-poveste si o literatura bogata. Toate aceste minunatii primite in dar, merita sa fie cunoscute, cinstite, si, mai ales, promovate aici si oriunde.
Doriti sa ne amintim de zona “porto -franco” ? ce vremuri minunate, cu oameni frumosi, femei elegante si rafinate, ce se plimbau seara cu trasurile si se bucurau de apusurile din portul brailean sau galatean…Asa este, nu avem voie sa ne uitam valorile. La Braila s-au nascut, de pilda, Hariclea Darclee – o soprana de prestigiu, Panait Istrati – mare scriitor, Maria Filotti – actrita si director de teatru, Nae Ionescu – filozof si jurnalist, Mina Minovici – medic legist, Fanus Neagu – un mare scriitor si academician, cunoscutul cantaret Jean Moscopol, marele istoric si critic literar Perpessicius, Mihail Sebastian – dramaturg si romancier de prestigiu, baritonul Petre Stefanescu Goanga, poetul Ilarie Voronca…Imi vin in minte atatea personalitati, sunt enorm de multe, mari valori…
Pentru cei ce nu cunosc si dumneavoastra v-ati nascut la Braila…
Da, si sunt mandra de acest lucru. M-am nascut in Braila plina de farmec, o impletire fascinanta de Orient si Occident, un mister cel il vezi pretutindeni – in centrul vechi, pe chipurile femeilor, pe strazile cu iz cosmopolitan inca…
Dar, sa revenim, ei da, sa nu uitam de istoria, cultura, importanta comunitatilor in acest spatiu, dar, si de valorile galatene: Vasile Alexandrescu Urechia – scriitor si istoric, Anghel Saligny – inginer, academician, Jean Bart – scriitor, Fani Tardini – frumoasa actrita, scriitorii Iordan Chimet, Hortensia Papadat-Bengescu, Grigore Hagiu, Nicolae Leonard – printul operetei romanesti, autorul valsului “Valurile Dunarii” Iosif Ivanovici, pictorul Nicolae Mantu, muzicologul Dimitrie Cuclin, pictorul Camil Ressu si…lista e atat de lunga, avem cu ce ne mandri, avem de la cine invata tot ce inseamna frumos, cultura, civilizatie, arta si, nu in ultimul rand, educatie.
A fi scriitor e un lucru pe care îl alegi sau scrii pentru ca simti ? Sunteti poet, publicist, membru in Uniunea Scriitorilor din Romania, promotor cultural. Cand ati debutat literar? Dar editorial?
Nu alegi sa fii scriitor, cu arta te nasti in suflet, talentul infloreste odata cu varsta, depinde insa daca ai grija de el. Talentul fuge de tine daca nu il respecti si nu il ajuti sa evolueze. Scoala e importanta, acolo inveti, te formezi, incepe totul cu o compunere, o poezie, un text idilic, o scrisoare de dragoste sau un caiet-jurnal. Scriitorul isi duce viata asa cum simte, e liber si asta ii da o putere extraordinara. Am debutat in 1987 in revista “Amfiteatru” cu un grupaj de poezii si o prezentare semnata de regretatul critic literar Radu G.Teposu si editorial in 1994 la editura “Porto Franco” cu volumul de versuri “Fragmente dintr-o cavatina”. Erau vremuri frumoase, am cunoscut oameni valorosi de la care am avut atat de mult de invatat. M-au influentat cartile lui Nichita Stanescu, Virgil Mazilescu, Nora Iuga, Nina Cassian, Angela Marinescu, Ana Blandiana, am iubit generatiile ’70, ’80 cu atat de multi poeti fascinanti.
Cu ceva vreme in urma ati primit din partea Revistei Avantaje titlul “Femeia Anului”, trofeu decernat pentru implicare sociala. Cum a fost?
A fost o enorma bucurie pentru mine. Atunci cand am fost anuntata si invitata la Gala Femeia Anului (organizata de Revista “Avantaje” in parteneriat cu “Avon” Cosmetics Romania si JW Marriott) am avut surpriza sa cunosc o serie de personalitati feminine din diferite categorii sociale, Doamne cu povesti adevarate, Femei in adevaratul sens al cuvantului care fac ceva minunat pentru societate. Mai intai, am cunoscut-o pe Daniela Palade Teodorescu – redactor sef – un om cu adevarat special, care este intr-o cautare permanenta de valori feminine, un om care pune mai presus de toate munca, profesionalismul, familia, o femeie frumoasa si o mama speciala, pe minunata actrita Ada Condeescu – care fusese premiata pentru profesionalism, talent si profunzimea interpretarii actoricesti in filmele “Eu cand vreau sa fluier, fluier” si “Loverboy”, am cunoscut-o pe Amalia Enache – prezentator la Pro Tv – un om care s-a implicat activ in activitatile organizatiei “Hope and Home for Children Romania”, am cunoscut o minunata Doamna, pe printesa Marina Sturdza, o prezenta placuta si agreabila Andreea Marin – asa am aflat mult mai multe lucruri despre cariera si activitatea in proiectul “Scoala mamelor” – un proiect ambitios de consiliere si asistenta gratuita a mamelor aflate in dificultate, cunoscand-o si in calitatea de Ambasador Avon Romania Campania pentru sanatatea sanilor.
Cine mai era la gala? Olga Cridland – Presedinta Asociatiei ‘Pavel”- asociatia parintilor cu copii bolnavi de cancer , leucemie si anemii grave, Roxana Toganel – Director de proiect al Asociatiei “Colfasa” pentru implementarea in Romania a proiectului “Femeia conteaza”care isi propune combaterea fenomenului de mobbing, a discriminarii pe piata muncii, am cunoscut-o pe Cristina Guseth – Directorul “Freedom House Romania”, pe Dorica Dan – presedinta Asociatiei ‘Prader Willi” si multe alte personalitati – unele cunoscute din mass-media, altele mai putin cunoscute.
Premiul mi-a fost inmanat pentru implicarea mea sociala in proiecte educationale, motivationale, fiind o “militanta activa in organizarea de actiuni caritabile destinate strangerii de fonduri pentru diverse persoane fizice cu nevoi speciale si asociatii” dupa cum au afirmat organizatorii. O initiativa laudabila a revistei, pentru ca exista in tara noastra femei valoroase, pline de energie, de bucuria de a darui, de a face in permananenta ceva pentru cei din jur si merita cunoscute si promovate.
Ma implic cu mare bucurie si suflet in tot ce fac, incerc sa fiu alaturi atat de artisti, cat, mai ales, alaturi de oameni care au nevoie de noi. Colaborez cu multe fundatii, asociatii, cunosc copii, adolescenti, dar si batrani singuri, oameni pentru care este foarte importanta o imbratisare, un zambet, o incurajere…sau o jucarie vesela…sau…un sprijin, pur si simplu.
Aveti un personaj sau o carte preferata din tot ceea ce ati scris? Teme preferate?
Toate cartile imi sunt dragi, fiecare are povestea ea si a fost scrisa in anumite momente din viata mea – momente de fericire, implinire, dar si momente de durere, disperare, deznadejde. Scriu si ma inspir din viata, din tot ce ma inconjoara, despre oameni si povesti de viata, despre zambete si fericire, despre mari iubiri si pierderi definitive, despre ce inseamna destin, viata, moarte…
Va simtiti mai apropiata de poezie, publicistica, jurnal sau de presa culturala?
Fiecare gen cultural are importanta sa. Am descoperit mai intai Poezia, o lume deschisa, libera, unde cuvantul pleaca din inima sa ajunga in inima. Poezia va avea mereu un loc special pentru mine. Inseamna, daca vreti, “al cincilea anotimp”. Interviul mi-a deschis o usa catre documentare, cunoastere. Am avut marea sansa sa pot intervieva “pe viu” oameni de cultura, academicieni, cercetatori, scriitori care au imbogatit literatura romana. In cartile mele veti gasi interviuri cu regretatii Cezar Ivanescu, Fanus Neagu, Mircea Santimbreanu, Constantin Ciopraga, Mircea Ghitulescu, Emil Iordache, Emil Manu, Ion Rotaru, Radu G.Teposu, Laurentiu Ulici, Ion Zamfirescu, Mircea Zaciu, Dan Alexandru-Condeescu, s.a. Dar si interviuri despre prietenii literare, despre critica si istorie literara cu Vasile Andru, George Astalos, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Radu Carneci, Theodor Codreanu, Gellu Dorian, Stefan Ion Ghilimescu, Carolina Ilica, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Dan Manuca, Mircea Micu, Ion Pop, Adrian Dinu Rachieru, Doina Uricariu si multi altii. De cativa ani mi-am intors atentia catre jurnal, este forma prin care parca esti mai aproape de cititorul tau. Iar presa culturala ma ajuta sa fiu mereu conectata “la zi”, sa ofer si sa primesc informatia atat de necesara.
Sunteti consilier artistic la Casa de Cultura a Sindicatelor din Galati. Care a fost cea mai mare provocare de pana acum in realizarea evenimentelor artistice pentru galateni?
Casa de Cultura a Sindicatelor Galati este o institutie emblematica pentru orasul Galati. Marea noastra dorinta, a intregii echipe de la CCSG , este de a oferi publicului consumator de arta si cultura spectacole, evenimente, actiuni, proiecte cu scop cultural, artistic, educativ, social,caritabil, de a oferi in permanenta posibilitatea publicului de a-si petrece si altfel timpul liber. An de an agenda culturala este si mai bogata in evenimente: puteti vedea spectacole de teatru, concerte, lunar organizam colecte de jucarii, carti, haine, sunteti asteptati la cursurile noastre permanente de dansuri, muzica, balet, instrumente muzicale, la cenaclul “Ion Chiric”, expozitii de fotografie, pictura, handmade si multe altele.
La ce proiecte lucrati in prezent?
Am luat o pauza si a fost benefica> Uneori scriitorii “se opresc” din scris pentru a lasa sa se aseze lucrurile, sa-si mai raspunda la intrebari, sa-si faca, poate, putina ordine in viata, sa respire, apoi…revin. Acum lucrez la un nou volum publicistic, nu va spun inca pe cine am intervievat; un volum de versuri si o piesa de teatru. Am in gand (acum doar sub forma de schita) sa scriu si o carte dedicata femeii.
Pentru ce traiti? Ce va face fericita?
Scriitorul traieste pentru public, dar, mai ales pentru…iubire. Ce ma face fericita cu adevarat? Un rasarit de soare, zambetul parintilor mei, Iubirea si marea…
Tinand cont ca traim intr-o lume tot timpul grabita, mai au românii timp sa se relaxeze în compania unei carti? Mai prind revistele culturale, piesele de teatru, opera, baletul, poezia?
Iubitorul de arta si frumos va fi mereu dornic sa asculte o muzica buna, sa mearga la un concert, sa vada o opera, opereta, un spectacol de balet, un film bun. Oamenii inca mai iubesc poezia si citesc poezie (va invit din doua in doua saptamani, miercurea la 17.30 la Cafeneaua “La Fani” din Galati unde organizez Seri de Poezie la Fani – geamantanul cu poeme si alte texte – ), oamenii se bucura de o piesa de teatru – luna februarie va fi incarcata la CCSG cu piese de teatru interesante. Da, oamenii inca citesc reviste, carti, intra intr-o librarie…am incredere in publicul nostru. Asa cum spuneam si la inceputul interviului, chiar daca trecem printr-o perioada de “criza”, vom fi mereu dornici de cultura. Nu, nu putem trai fara cultura, face parte din noi, ne bucura si ne incarca cu frumusete, nu-i asa?!!!!
publicat in STAR GOSSIP MAGAZINE, 2014

miercuri, 5 martie 2014

cabaret...martie 2014


i-a auzit vocea la telefon.
un fior ii trecu prin stomac. pojghita noptii se facu atat de mare incat..incat...auzi pescarusii ?
acolo, in casa ei poti auzi oricand pescarusii...e noapte...lumanarea palpaie, parca ii aude pasii
"voi veni in curand"




Targul de carte LIBREX, Iasi, 12 - 16 martie 2014

lectura publica: invitat Angela BACIU


Spectacol caritabil SPERANTA PENTRU DRAGOS


luni, 24 februarie 2014

cabaret night, angela baciu, recital scena cafe

noapte de iubire...magic noir...
ruj rosu. ridica voaleta si priveste-i ochii. nu mai plange
 e femeia ce ai cunscut-o candva intr-un iulie torid...
trabuc cu miros de cirese...muzica veche ...tus negru pe pleoape...



joi, 13 februarie 2014

Despre iubirea ei, II

     Era o dupa-amiaza fierbinte. Stiuse de dimineata ce o asteapta. Ar fi vrut, de dragul lui, sa tina pasul, ba si-ar fi dorit sa mearga si ea, macar o data, inaintea lui, s-o vada puternica, semeata, sa stie ca va merge pana la capatul lumii. Si chiar asa era, pana la capatul lumii ar fi mers dupa vocea si zambetul lui, doar ca muntele era un loc total strain pentru ea. Se simtea atat de mica si neputincioasa, parca totul ii era impotriva: aerul, cerul, copacii, frunzisul, urcusurile, ei…urcusurile acelea pline de durere si spaima de a nu sti ce era dincolo. Numara jumatatile de ora, din cand in cand se oprea, isi stergea fruntea, isi aseza cocheta parul, si isi tragea sufletul. El era departe, tinea drumul drept, indiferent cum era acesta, nu se uita in stanga, nici in dreapta, era in lumea lui. Nu se plangea, poate de putine ori a spus ca va continua drumul si maine, insa mana lui o ajuta. Stia ca nu e singura. Ridica privirea, iar dincolo de fruntea cunoscuta, muntele se inalta, vorbea cu ea, ii soptea la ureche: “nu  te opri, nu  te opri…”
         Ii povestea despre adolescenta, cum cauta cele mai salbatice drumuri, cum muntele nu mai avea nici un secret pentru el, il invinsese, acolo sus era omul muntilor si stapanul lumii, era barbatul liber. Il si vedea, asezat pe o stanca, aprinzandu-si o tigara si vorbind de una, de alta, de vreme si alte nimicuri cu cabanierul…
            Mergea dupa vocea lui, in rest nu era nimic, nici pasari, nici vant, doar cararea ingusta (atat de ingusta!), haul…ii spusese doar sa  nu se uite in jos, dar, s-a uitat, era toata viata ei acolo, doar un pas lipsea si putea sa fie inghitita de acea prapastie monstruoasa…erau doar cateva ganduri cand…deodata, drumul se infundase, nu mai puteam merge mai departe. “Nici nu  ne putem intoarce, zise, se lasa intunericul!”. Mintea ii era blocata, muntele si el devenisera deodata toata viata ei. Ce se va intampla mai departe? Unde va fi el cand va avea nevoie sa tina drumul drept? Se speriase, ii venea sa planga. Recunoastea in mintea ei ca frica pusese stapanire. Era mandra, nu ii aratase acest lucru, ar fi privit-o ca pe un copil si  nu ar fi dorit. Masura muntele, parea atat de calm. “Sa mergem, zise, nu mai avem mult timp!”. Nu intelesese atunci vorbele lui. Ei, da, uneori nu mai avem timp. Dar, clipa aceea acolo ramase, amandoi au stiut ca vomr merge impreuna la capatul muntelui, indiferent unde va fi acela. Pe umerii lui largi, sigura, tinandu- l in brate, nu mai vedea nici poteca, nici prapastia, nici copacii franti. Stia ca o va purta asa pana cand brazii se vor incovoia, pana cand pietrele vor disparea la fundul apei, iar o lupoaica flamanda se va opri pentru o clipa sa o priveasca ochi in ochi. Atunci, poate, o vazu cu adevarat.

        Unde o fi acum lupoaica?