N-am inteles niciodata de ce unii oameni spun ca se simt singuri.
Este adevarat, e foarte grea singuratatea, te apasa, te chinuie, iti vine sa fugi mancand pamantul si nu stii unde, iti cauti locul si nu-l gasesti, urli si nu te aude nimeni, zilele sunt la fel, nu te asteapta nimeni cand intri in casa, nu spune nimeni “bine ai venit!"cand te intorci, lucrurile sunt lasate in acelasi loc, plangi fara sa te auzi si totusi…
Viata e plina de surprize, de bucurii, de frumusete, te surprinzi si tu zambind cand trece un copil pe langa tine pe strada ta, sau altundeva... si iti spune “saru mana”, sau te intalnesti cu o prietena si se bucura sincer ca te vede, cu toate ca nu ati mai vorbit de multa vreme. Te simti singur? Imbraca-te vesel, pune putin ruj rosu, priveste-te in oglinda si infrunta….strada. Acolo e o lume vie, vesela si trista, cu oameni grabiti, dar si zambitori, cu copii frumosi, dar si cersetori, cu femei frumoase si pline de viata, dar si femei triste, e strada ta, poti face ce vrei acolo.
De ce nu ai face cativa pasi de “sotron” alaturi de cativa copii galagiosi, chiar daca porti tocuri, gestul face atat de bine, sa te intorci in copilarie si sa iti aduci aminte cum era atunci (doar nu iti zice nimeni sa sari coarda, de pilda!), sa dai cu piciorul intr-o minge daca ea a ajuns la tine si s-o trimiti in grupul de baieti galagiosi care joaca football, sa te opresti in fata unei vitrine si sa admiri o rochie rosie, sa te privesti prin geam si sa iti imaginezi cum ti-ar sta tie imbracata in rosu, sa zambesti tot timpul, ca si cum zambetul tau te-ar imbraca din cap pana in picioare si ar fi solutia tuturor problemelor tale, sa raspunzi cand cineva te intreaba cat e ceasul,este si el e grabit, sau poate doar vrea sa auda o voce calda, asa cum vrei si tu sa gasesti. Sa nu te enervezi cand un cersetor iti cere ceva, fiecare are povestea lui, nu judeca si nu urla, bucura-te cand vezi un copil mic in carutul colorat dus de mama lui, privirea unui copil si rasul lui este cea mai buna si frumoasa terapie pentru gandurile si singuratatile tale. Daca iti plac animalutele, mangaie crestetul unui catel, atingerea blanii moale iti va face atat de bine, te va rasplati cu o privire blanda, un dat din coada si, cu siguranta, va veni dupa tine sa-l iei acasa. Nu te enerva cand astepti autobuzul, sau taxiul, ele vor veni si vei ajunge acolo unde iti doresti, uneori e bine sa nu fortezi lucrurile si sa le lasi asa cum vine ele. Opreste-te din drumul tau si ajut-o pe batranica ce tocmai vrea sa traverseze strada. Ieri am facut acest lucru: avea peste 80 de ani, o doamna cocheta, eleganta, imbracata in bej, iesise sa isi cumpere o paine, nu purta palariuta de soare, nici baston, cochetaria femeiasca nu o lasa sa faca acest lucru. O intreb daca pot s-o ajut, se vedea ca I se inmuiau picioarele, e uimita, nu intelege ca sunt si oameni inimosi ce vor sa ajute, imi spune ca a fost profesoara, ca pana la varsta de 75 de ani nu a avut probleme nici cu picioarele, tensiunea sau vederea. Incredibil! Zice ca e o alta varsta acum, dar ca ii place, are timp sa faca multe lucruri. Zambeste, ma invita la o cafea sa imi multumeasca. O "cert” putin si ii spun sa poarte palariuta, imi da dreptate, asa trebuia, de fapt…o uitase pe masa din bucatarie, deh,varsta,radem amandoua!Merg mai departe, strada e atat de generoasa cu mine, e atata viata in ea, bate ca o inima, totul e s-o vedem, s-o chemam la noi, sau sa mergem noi la ea si nu vom mai fi singuri…Iar cand ai chef, incearca sa fotografiezi strada, s-o privesti asa cum e ea cu ceilalti, sau cum te regasesti tu in ea, e un exercitiu atat de bun impotriva singuratatii, inceearca si vei vedea!!! Iar cand vei ajunge in capatul celalalt alt strazii, opreste-te pentru o clipa, intoarce-te si priveste strada asa cum e ea, vei vedea atatea chipuri venind spre tine, trecand pe langa tine, incat vei vedea ca nu esti singur...si, inainte de a ajunge acasa, poti cumpara si un buchetel de flori vesele, le poti aseza in mica vaza de pe pervazul ferestrei, sau pe biroul tau, te vor face sa zambesti toata saptamana.
feminis.ro
http://www.feminis.ro/bloguri/angela.baciu/fara-categorie/pe-strada-mea-sau-cum-poti-sa-nu-mai-fii-singur-2229
