A fost o seara sublima, piesa fiind foarte frumoasa, cu o tema ce te pune pe ganduri, un amestec de iubire, relatii intre oameni, disperare, singuratate, speranta, putina nebunie, indiferenta, cinism pe alocuri, dar totul pus in scena atat de real, dureros de real. Nu as zice ca este o piesa indrazneata, ci foarte actuala, directa, cu toate aluziile sexuale aproape ca nici nu asculti si nu vezi acest lucru, urmaresti cu mare interes replicile, grimasa de pe chipurile personajelor, tristetea, suferinta lor, dezamagirea , dar si naivitatea, dorinta de a iubi frumos si sincer.
“Scriu despre dragoste si moarte. Ce alte subiecte exista?” spunea intr-un interviu candva insusi autorul.
Spectacolul are cinci personaje feminine – adica cinci femei uluitoare, cinci caractere in cinci ipostaze diferite, fiecare femeie traind viata cu un gust amar, tragic, dureros, uneori umilitor, pe fondul unui cinism, uneori chiar traind anumite clipe cu umor, cu ras. In viziunea regizorului Geirun Tino, toate cele cinci femei au fost jucate doar de una: minunata si frumoasa actrita Oana Preda Gheorghe – ea este tanara prostituata care isi duce viata in statia unei gari, pe strada sau in alte locuri si intalnesti cinci barbati; pe rand, ea isi consuma tineretea “dandu-se” pe nimic, de pomana unui tanar soldat in trecere printr-o gara (actorul Ciprian Brasoveanu – ce a jucat minunat), este apoi un fel de femeie-naiva-proasta-victima pacalita de escrocul sentimental (jucat perfect cu maturitate si intelepciune de actorul Stelian Stancu), se transforma apoi dintr-o tanara ingénua intr-o femeie deschisa, coapta, experimentata in fata unui tanar mai timid, complexat (jucat atat de bine de actorul Gabriel Constantinescu), apoi devine o femeie curioasa, banuitoare, ce incearca sa devina mai buna, mai toleranta cu un sot gelos (actorul Dan Capatana ne-a surprins cu un joc excelent si plin de vitalitate si umor), o vedem si pe prostituata atat de singura, suferinda, total dezamagita de contele mai in varsta (rafinat, elegant,aristocratic actorul Vlad Vasiliu). Vedem de fapt femeia singura din noi, femeia ce isi doreste sa traiasca o poveste de iubire frumoasa, calda, de neuitat, vedem femeia tanara, frumoasa,voluptoasa, femeia de ieri si de maine.
Toti actorii au jucat minunat, fiecare personaj a adus in sufletele noastre o lectie de viata, un gand, o clipa, o parere, iar fiecare actor ne-a daruit acea magie de neuitat . S-a tinut cont de fiecare element in parte: foarte buna idea cu “scena rotativa”, puteam vedea chipurile si expresiile actorilor din toate unghiurile si a dat si energie spectacolului, decorul deosebit, atmosfera frumoasa specifica timpurilor,costumele frumos gandite, muzica bine aleasa, iar orologul cel mare, ce ne arata mereu trecerea timpului, fuga permanenta, spaima personajelor de a pastra putin din clipa, de a nu pierde totul, a facut ca spectacolul sa functioneze atat de bine, un spectacol ce merita intr-adevar vazut.
Indiferent cand veti ajunge la teatru, in timpul festivalului sau dupa, va invit cu mare bucurie sa vedeti spectacolul "Hora iubirilor".
