‘O, în somn fără dor aş fi vrut să mă străng
De-aş şti un fluviu ca viaţa-mi de-adănc
Aş curge cu apele sale’
(ELSE LASKER-SCHULER)
Unele întrebări sunt trecute cu vederea,
nimic nu e veşnic,ei da,aş fi vrut
să joc teatru
pe o mare scenă a lumii,
să fiu cap de afiş măcar o zi,
dar cui i-ar fi păsat,
mă afund tot mai mult în spaţii neatinse,
să fiu cu tine, să ne lăsăm străpunşi
de muzici albastre…într-o zi,
într-o zi voi fi atăt de tânără
şi de frumoasă …şi-mi voi aminti
de coarnele rupte ale cerbului, lacrima unui copil drag,
pierdut prea devreme
brazi sfârtecaţi de fulger.
rană pe cer de zi şi de noapte,
ştiu
ştiu
inima mea a îngheţat în inima ta,
memoria fuge nebună, de mâine
până mai ieri,
alaltăieri.
dacă mi-a fost greu vreodată – si nu zic că nu mi-a fost -
n-am urlat,
nu m-am plans,
nu m-am ascuns ca o haină-nvechită,
e simplu, mi-am zis, muşc din realitate lacomă, trăiesc,
VIAŢA NU E PE DE-A ÎNTREGUL VIAŢĂ,
trăiesc.
ce căntec frumos.trăiesc,
aşează-te în dreapta, voi învăţa să trăiesc
căt mai mult şi cât mai bine, să mă strecor printre
degete, iar tu în braţele mele să revii.
sunt femeia ta, îţi spun
în timp ce răsfoiesc cărţi cu propriile
mele poeme, din chipul tău mi-am clădit chip
pe furiş voi scrie
să-mi aduc aminte de toate iernile
noastre de altădată, de oameni de zăpadă,
de primăverile naive, sunt pregătită,
de mâine,
din zori,
iar ne vom iubi...
