lectura la Metropolitana - Regal de Poezie
(invitatie)
(foto: Simona Andrei)Cu putin mai devreme de inceperea evenimentului, pe o ploaie cumplita si o vreme rece ma indrept spre sediul Bibliotecii Metropolitane Bucuresti. Strazile sunt aglomerate, elevii ies de la scoala, oameni grabiti si infrigurati, o florareasa ma intreaba daca nu vreau sa cumpar flori, ma imbie cu niste minunate lalele negre, cumpar un buchet frumos pe care doresc sa il ofer d-nei Nora Iuga, merg mai departe, cativa turisti straini fac fotografii sinagogii de pe Amzei, fireste se chinuiau din cauza ploii, dar se bucurau cu siguranta de vacanta lor, saluta politicos cu un zambet larg, raspund salutului lor, ma intreaba in ce directie se afla strada Lipscani, pleaca mai departe.
Ma opresc in fata avizierului de la biblioteca si admir afisul evenimentului – fireste, alaturi de alte afise ale bibliotecii, sunt frumoase; ma grabesc sa intru in cladire, ploaia atat de rece imi ingheata mainile. Sunt intampinata cu caldura de echipa bibliotecii (le cunoscusem pe colegele de acolo de acum cativa ani, cand am mai avut lansari si lecturi) si ma intalnesc, in sfarsit, cu cea care a coordonat proiectul: d-na Marilena Chirita. Placuta, zambitoare, abia asteptam sa ne vedem. Intru in sala “Mircea Eliade” si incet intru in minunata atmosfera de casa a cartii, imi era atat de dor de locul acesta: holul primitor, sala cu vitralii si pianul vechi, caminul din dreapta si privelistea din curte.
Se fac ultimele pregatiri: se aseaza pliante cu informatii despre biblioteca pe scaunele din sala, se mai pun afise, invitatii si carti postale ale autoarelor sunt si ele asezate pe scaune, mese, la intrare, pe panouri. Special pentru acest eveniment s-a realizat si o diaporama din versuri semnate de cele doua invitate si imagini marca Simona Andrei, se mai verifica o data calitatea imaginii si sunetul, pe ecranul mare cuvintele parca iti intra sub piele, te strange, tipa, muzica te poarta pe alte taramuri si nu iti vine sa iti iei ochii din imaginile cu tarmuri magice, insule, cer si chipuri nedefinite.
Se apropie ora, incepe sa vina publicul, sala se umple aproape fara sa ne dam seama: tineri, profesori, elevi multi, scriitori, copii cu parinti, presa, nu ma asteptam sa fie atat de multa lume. Oamenii isi ocupa locurile, Marilena Chirita ma anunta ca a venit d-na Nora Iuga, ma bucur atat de mult ca o revad, am emotii uriase si o intampin in holul bibliotecii. Ne imbratisam ca doua vechi prietene, ma intreaba cum a fost calatoria, o intreb si eu cum a ajuns pe o ploaie atat de rece si suntem insotite in sala, mai avem putin pana la ora 16.00.
Vine o echipa de la TVR si ne propune un interviu, mergem intr-o sala alaturata, plina de carti unde este liniste. Mai intai vorbeste Nora despre lectura ce va avea loc, despre cartea pe care tocmai a publicat-o “Jurnalul Berlinez”, despre calatorii si prietenii literare; eu sunt intrebata ce voi citi, ce cuprinde volumul “Absintheria de pe Strada Covaci” pe care il am in lucru si daca a fost inspirat din locul de pe strada cu acelasi nume, ziarista spune ca este fascinata de povestea mea. Ne reintoarcem in sala, intre timp venise si d-ul Constantin Abaluta – poet, prozator, antologator si traducator roman unul dintre invitatii speciali ai evenimentului, un foarte bun prieten al Norei.
Publicul se linisteste, recunosc printre cei prezenti pe Corneliu Traian Atanasiu, scriitoarea Maria Postu care a venit insotita si de cativa elevi de la Colegiul National Bilingv “George Cosbuc” Bucuresti, colegi din presa si fosti colegi dintr-o companie unde am lucrat cu multi ani in urma.
Se trag draperiile, se stinge lumina, incepe filmul, acele imagini, versuri si muzici de care v-am vorbit mai devreme, nu are un titlu acest film, dar totul pare ca de poveste, dupa cinci minute de vizionare oamenii sunt neclintiti, cu privirile tinta in ecranul de sus, ai senzatia ca mai urmeaza ceva, dar lumina s-a aprins, iar Nora bate din palme, apoi publicul, “a fost atat de frumos” zice, intr-adevar, a fost o clipa magica. Nora incepe sa vorbeasca, multumeste publicului, este calda, o asculti cu o atat de mare bucurie, incet ne asezam la locurile pregatite de la masa invitatilor: eu, Nora Iuga si Constantin Abaluta care incepe sa vorbeasca, spunandu-ne ca va pleca foarte repede, pentru ca va trebui sa participe si la o alta lansare. Ma bucura faptul ca l-am revazut (ultima data cred ca am vorbit la Iasi la “Trenul Regal”), vorbeste pe marginea textelor mele, am emotii atat de mari, vorbeste despre Nora, despre prietenia care ii leaga, carti publicate, stil, literatura in general.
Cum sa nu te bucuri cand poti fi in preajma unor asemenea oameni si sa ii asculti.
Stiu, timpul trece repede, sunt invitata sa citesc, am pregatit pentru acest moment un grupaj de poeme scurte:
“singura. astept dimineata/ o absorbtie rece /pun degetul /pe brat/ venele subtiri tipa/ calmul de afara scrijeleste pielea si ochii/au spart toate cutiile muzicale”, sau “in copilarie noaptea sus /pe trei ierarhi/ am lovit intunericul cu pumnul/ ma luam de mana cu ceilalti si/ cantam prohodul/ n-am inteles/ de ce nu aveam voie pe pod/ in orice caz nu ploua” si o piesa de teatru intr-un act “Povestea unui mort care avea o iubita la Venetia” sau “Mortul nostru”; emotii mari, dar publicul a aplaudat, a ras la anumite replici, semn ca ii prinsese piesa de teatru.
Apoi, a venit cel mai important moment: lectura Norei Iuga. Anuntase ca va citi din “Jurnalul Berlinez” partea a doua, este fascinanta, citeste cu atata pasiune si forta, imediat ne duce in lumea ei, descrie locurile pe unde a fost, oamenii intalniti, intamplari frumoase sau mai putin frumoase, stari si emotii din perioada petrecuta la bursa din Germania, amintiri despre locuri si oameni. Nimeni nu se misca, nu se aude nimic in jur, publicul asculta fascinat, ma uit la chipurile oamenilor, ochii atintiti spre ea, traiesc o data cu ea…la un moment dat se opreste, ne intreaba daca mai vrem sa citeasca, sigur ca mai vrem, am sta asa sa ascultam toata cartea, nu se grabeste nimeni, se aude doar ploaia dincolo de geamul intredeschis. Nora continua sa citeasca:
“Stau, imi beau cafeaua. Fumez. Ce am sa scriu mai departe? Tot ce e acum material si palpabil in jurul meu habar n-are ca peste treizeci de zile balonul rosu se va dezumfla si va cadea la pamant. Fara indoiala am o zi proasta. De ce nu stiu sa-mi folosesc mainile decat miscand acest pix pe hartie? De ce nu stiu sa fac sarmale ca Pipi, sa invit prieteni la masa, sa calc camasi? O camasa albastra, apretata, e un cer, una alba e zapada. Imi spune ca eschimosii au zeci de cuvinte diferite pentru zapada. Dupa nuantele pe care le imbraca albul sub efectul luminii naturale…vad o zapada albastra, una galbena, una violeta, una oranj. Zapezi asezate in cupe ca inghetata de fructe si oamenii locului care nu le mai vad pentru ca ei se gandesc la ziua de maine, mereu la ziua de maine si din azi nu mai ramane nimic niciodata” (Nora Iuga, pag.26-27 “Berlinul meu e un monolog”, Ed.Cartea Romaneasca)
Dupa lectura Norei, a venit si poetul Mihail Galatanu care a vorbit atat despre poezia mea, cat si despre cartea Norei, povesteste de cand ne cunoastem, intamplari si amintiri; m-am bucurat sa ne revedem intr-un loc atat de special.
Lectura s-a incheiat pe acordurile muzicii din filmul prezentat la inceput, am dat autografe pe cartile noastre si pe cartile postale/invitatii facute special pentru aceasta lectura, ne-am fotografiat cu cei prezenti, am primit buchete imense de flori si ne-am bucurat de o seara de poezie.
Ma opresc in fata avizierului de la biblioteca si admir afisul evenimentului – fireste, alaturi de alte afise ale bibliotecii, sunt frumoase; ma grabesc sa intru in cladire, ploaia atat de rece imi ingheata mainile. Sunt intampinata cu caldura de echipa bibliotecii (le cunoscusem pe colegele de acolo de acum cativa ani, cand am mai avut lansari si lecturi) si ma intalnesc, in sfarsit, cu cea care a coordonat proiectul: d-na Marilena Chirita. Placuta, zambitoare, abia asteptam sa ne vedem. Intru in sala “Mircea Eliade” si incet intru in minunata atmosfera de casa a cartii, imi era atat de dor de locul acesta: holul primitor, sala cu vitralii si pianul vechi, caminul din dreapta si privelistea din curte.
Se fac ultimele pregatiri: se aseaza pliante cu informatii despre biblioteca pe scaunele din sala, se mai pun afise, invitatii si carti postale ale autoarelor sunt si ele asezate pe scaune, mese, la intrare, pe panouri. Special pentru acest eveniment s-a realizat si o diaporama din versuri semnate de cele doua invitate si imagini marca Simona Andrei, se mai verifica o data calitatea imaginii si sunetul, pe ecranul mare cuvintele parca iti intra sub piele, te strange, tipa, muzica te poarta pe alte taramuri si nu iti vine sa iti iei ochii din imaginile cu tarmuri magice, insule, cer si chipuri nedefinite.
Se apropie ora, incepe sa vina publicul, sala se umple aproape fara sa ne dam seama: tineri, profesori, elevi multi, scriitori, copii cu parinti, presa, nu ma asteptam sa fie atat de multa lume. Oamenii isi ocupa locurile, Marilena Chirita ma anunta ca a venit d-na Nora Iuga, ma bucur atat de mult ca o revad, am emotii uriase si o intampin in holul bibliotecii. Ne imbratisam ca doua vechi prietene, ma intreaba cum a fost calatoria, o intreb si eu cum a ajuns pe o ploaie atat de rece si suntem insotite in sala, mai avem putin pana la ora 16.00.
Vine o echipa de la TVR si ne propune un interviu, mergem intr-o sala alaturata, plina de carti unde este liniste. Mai intai vorbeste Nora despre lectura ce va avea loc, despre cartea pe care tocmai a publicat-o “Jurnalul Berlinez”, despre calatorii si prietenii literare; eu sunt intrebata ce voi citi, ce cuprinde volumul “Absintheria de pe Strada Covaci” pe care il am in lucru si daca a fost inspirat din locul de pe strada cu acelasi nume, ziarista spune ca este fascinata de povestea mea. Ne reintoarcem in sala, intre timp venise si d-ul Constantin Abaluta – poet, prozator, antologator si traducator roman unul dintre invitatii speciali ai evenimentului, un foarte bun prieten al Norei.
Publicul se linisteste, recunosc printre cei prezenti pe Corneliu Traian Atanasiu, scriitoarea Maria Postu care a venit insotita si de cativa elevi de la Colegiul National Bilingv “George Cosbuc” Bucuresti, colegi din presa si fosti colegi dintr-o companie unde am lucrat cu multi ani in urma.
Se trag draperiile, se stinge lumina, incepe filmul, acele imagini, versuri si muzici de care v-am vorbit mai devreme, nu are un titlu acest film, dar totul pare ca de poveste, dupa cinci minute de vizionare oamenii sunt neclintiti, cu privirile tinta in ecranul de sus, ai senzatia ca mai urmeaza ceva, dar lumina s-a aprins, iar Nora bate din palme, apoi publicul, “a fost atat de frumos” zice, intr-adevar, a fost o clipa magica. Nora incepe sa vorbeasca, multumeste publicului, este calda, o asculti cu o atat de mare bucurie, incet ne asezam la locurile pregatite de la masa invitatilor: eu, Nora Iuga si Constantin Abaluta care incepe sa vorbeasca, spunandu-ne ca va pleca foarte repede, pentru ca va trebui sa participe si la o alta lansare. Ma bucura faptul ca l-am revazut (ultima data cred ca am vorbit la Iasi la “Trenul Regal”), vorbeste pe marginea textelor mele, am emotii atat de mari, vorbeste despre Nora, despre prietenia care ii leaga, carti publicate, stil, literatura in general.
Cum sa nu te bucuri cand poti fi in preajma unor asemenea oameni si sa ii asculti.
Stiu, timpul trece repede, sunt invitata sa citesc, am pregatit pentru acest moment un grupaj de poeme scurte:
“singura. astept dimineata/ o absorbtie rece /pun degetul /pe brat/ venele subtiri tipa/ calmul de afara scrijeleste pielea si ochii/au spart toate cutiile muzicale”, sau “in copilarie noaptea sus /pe trei ierarhi/ am lovit intunericul cu pumnul/ ma luam de mana cu ceilalti si/ cantam prohodul/ n-am inteles/ de ce nu aveam voie pe pod/ in orice caz nu ploua” si o piesa de teatru intr-un act “Povestea unui mort care avea o iubita la Venetia” sau “Mortul nostru”; emotii mari, dar publicul a aplaudat, a ras la anumite replici, semn ca ii prinsese piesa de teatru.
Apoi, a venit cel mai important moment: lectura Norei Iuga. Anuntase ca va citi din “Jurnalul Berlinez” partea a doua, este fascinanta, citeste cu atata pasiune si forta, imediat ne duce in lumea ei, descrie locurile pe unde a fost, oamenii intalniti, intamplari frumoase sau mai putin frumoase, stari si emotii din perioada petrecuta la bursa din Germania, amintiri despre locuri si oameni. Nimeni nu se misca, nu se aude nimic in jur, publicul asculta fascinat, ma uit la chipurile oamenilor, ochii atintiti spre ea, traiesc o data cu ea…la un moment dat se opreste, ne intreaba daca mai vrem sa citeasca, sigur ca mai vrem, am sta asa sa ascultam toata cartea, nu se grabeste nimeni, se aude doar ploaia dincolo de geamul intredeschis. Nora continua sa citeasca:
“Stau, imi beau cafeaua. Fumez. Ce am sa scriu mai departe? Tot ce e acum material si palpabil in jurul meu habar n-are ca peste treizeci de zile balonul rosu se va dezumfla si va cadea la pamant. Fara indoiala am o zi proasta. De ce nu stiu sa-mi folosesc mainile decat miscand acest pix pe hartie? De ce nu stiu sa fac sarmale ca Pipi, sa invit prieteni la masa, sa calc camasi? O camasa albastra, apretata, e un cer, una alba e zapada. Imi spune ca eschimosii au zeci de cuvinte diferite pentru zapada. Dupa nuantele pe care le imbraca albul sub efectul luminii naturale…vad o zapada albastra, una galbena, una violeta, una oranj. Zapezi asezate in cupe ca inghetata de fructe si oamenii locului care nu le mai vad pentru ca ei se gandesc la ziua de maine, mereu la ziua de maine si din azi nu mai ramane nimic niciodata” (Nora Iuga, pag.26-27 “Berlinul meu e un monolog”, Ed.Cartea Romaneasca)
Dupa lectura Norei, a venit si poetul Mihail Galatanu care a vorbit atat despre poezia mea, cat si despre cartea Norei, povesteste de cand ne cunoastem, intamplari si amintiri; m-am bucurat sa ne revedem intr-un loc atat de special.
Lectura s-a incheiat pe acordurile muzicii din filmul prezentat la inceput, am dat autografe pe cartile noastre si pe cartile postale/invitatii facute special pentru aceasta lectura, ne-am fotografiat cu cei prezenti, am primit buchete imense de flori si ne-am bucurat de o seara de poezie.
La Metropolitana, in fata unei cesti de cafele, am ascultat poezie, proza, am intrat in universul Norei Iuga. Afara ploua. Ploua.
8 mai 2011, Bucuresti,
Angela Baciu
