Sunt aici

"Sunt aici cu toate gândurile mele

Şi coastele pe dos nici eu nu ştiu cum

De am rătăcit atâtea nopţi fără nume fără aer

Zgomotele se aud atât de puternic în spatele pereţilor

Şi nu pot dormi - iubirea e cea mai hâtră pânză - din nou acelaşi gust de absint ... "



("Absintheria din oraşul vechi") - Angela Baciu



luni, 7 martie 2011

Scriitorul Matei Vişniec, la “Întâlnirile SpectActor” ale Teatrului Naţional Craiova

Duminică, 13 martie 2011, ora 11:00, la sala Ion D. Sîrbu a Teatrului Naţional din Craiova, va fi lansată monografia “Matei Vişniec, mirajul cuvintelor calde“ de Daniela Magiaru, Editura Institutului Cultural Român. Volumul reprezintă o cercetare temeinică, din perspectiva liminalităţii şi a metodelor de re/de/construcţie (în limbajul autoarei) a pieselor de teatru, asupra universului dramatic care poartă semnătura lui Matei Vişniec. Totodată, Matei Vişniec va susţine cu această ocazie o conferinţă pe tema “Hazardul ca motivaţie şi misterele scriiturii dramatice”. Moderatorul întâlnirii: Nicolae Coande.

Reputatul dramaturg român, stabilit la Paris din anul 1987, va lansa cu această ocazie câteva dintre cele mai recente volume ale sale, printre acestea şi romanul “Domnul K. eliberat” (Ed. Cartea Românească, 2010). În 2010 lui Matei Vișniec i-au apărut în limba franceză două volume: “DE LA SENSATION D’ELASTICITÉ LORSQU’ON MARCHE SUR DES CADAVRES”, 2010, Editions Lansman și “LA VILLE D’UN SEUL HABITANT”, , 2010, Editions Lansman.


“Mi s-a întâmplat, în cei 40 de ani de când scriu teatru, sǎ fiu motivat în abordarea unui subiect de diverse “întâlniri cu hazardul”. Mai des decât m-aş fi aşteptat, scrierea unor piese mi-a fost declanşatǎ de o imagine, de o frazǎ, de un fapt divers, de o ştire cititǎ în presǎ, de o întâlnire cu un artist sau de o comandǎ de text propusă de o companie. A scrie literaturǎ este un act misterios şi motivaţiile acestui act pot fi uneori legate de întâmplare, de hazard… Personal, ori de câte ori scriu o piesă, îmi dau seama că este bună numai când în adâncul meu începe să se agite acul busolei. Nu ştiu prea bine unde este localizată această busolă, în stomac, în creier, în inimă… Dar o simt că începe să se agite de fiecare dată când o piesă este bună, când ating un anumit nivel de emoţie şi de coerenţă. Iar dacă acest nivel de construcţie, de împlinire nu este atins, nu e nimic de făcut: indiferent de câte ori reiau textul, indiferent de cât muncesc, busola rămâne tăcută. Acul extrem de sensibil dar în primul rând extrem de onest al busolei mele interioare nu arată nordul decât în caz de reuşită totală. Şi atunci pot să exclam: am terminat piesa, şi un frison iraţional mă străbate pentru că simt cum am scos din neant o felie de frumuseţe, am participat cu forţele mele la consolidarea frumuseţii şi a armoniei în univers… “, (fragment din textul care va fi prezentat de Matei Vişniec la „Întâlnirile SpectActor”)

sursa: http://www.agentiadecarte.ro/2011/03/scriitorul-matei-visniec-la-%e2%80%9cintalnirile-spectactor%e2%80%9d-ale-teatrului-national-craiova/